În Sfînta şi Marea Vineri, numită şi Vinerea Neagră, rememorăm ziua aducerii la judecată, batjocoririi, schingiuirii, răstignirii, morţii şi îngropării lui Iisus. Guvernatorul roman Ponţiu Pilat (iar nu Pilat din Pont, cum greşit este numit pe alocuri), din pricina faptului că nu-i prea suferea cu evrei, dar şi din pricina unui vis al soţiei sale, Claudia Procula, încearcă să-L scape de la moarte, după obiceiul ca de Paşte să fie eliberat un întemniţat.

Citeşte şi:  Să ne rugăm împreună în Duminica Floriilor: Osana! Binecuvântat eşti Cel ce vii!

Pusă să aleagă între Hristos şi Baraba, mulţimea, aţîţată de preoţi, cere însă eliberarea tîlharului şi răstignirea lui Iisus. Domnul Îşi poartă Crucea spre Golgota (dealul „Căpăţînii”), unde este răstignit între doi tîlhari (dintre care unul, recunoscîndu-I nevinovăţia şi dumnezeirea, se învredniceşte de mîntuire).

Dîndu-Şi El duhul pe Cruce, spre seară li se îngăduie drepţilor Iosif şi Nicodim să-I îngroape trupul după rînduială, iar mormîntul este pecetluit şi pus sub pază, „ca nu cumva ucenicii Lui să vină şi să-L fure, spunînd poporului că S-a sculat din morţi” (Matei 27, 64). Seara se cîntă în biserici denia Prohodului, adică slujba înmormîntării Domnului.

Citeşte şi:  Pomenirea mărturisitorului Ioan Ianolide – un avvă al temnițelor comuniste

Sfîntul Epitaf (pînza brodată sau pictată cu chipul lui Hristos), aşezat acum în mijlocul bisericii, închipuie Sfîntul Mormînt. Alaiul îndurerat al credincioşilor trece pe sub Sfînta Masă, ca şi cînd ar trece prin mormîntul lui Iisus, după care în frunte cu preoţii, dă ocol bisericii de 3 ori (cîte o dată pentru fiecare zi a şederii Domnului în mormînt).