Un deputat a depus la sfârșitul lunii decembrie un proiect de lege care prevede introducerea unei noi discipline obligatorii în învățământul preuniversitar – care are ca scop combaterea „fenomenului fake news”.
Câteva întrebări legate de această idee.
1. Dezbaterile generale din prezent pe tema reformei învățământului evocă necesitatea aerisirii programei și numărului de ore – unde mai încap și astfel de discipline (precum cea privitoare la fake news) în orarul elevului?
2. Cine vor fi „experții” capabili să vină în fața copiilor și să îi învețe pe aceștia să discearnă ce e fake news și ce nu? Vor fi pregătiți, majoritatea acestor experți, să predea și să deslușească o chestiune așa de delicată pe baza unei rețete prefabricate?
3. Ce este acela un fake news? Include și situația trecerii sub tăcere a unor evenimente grave care contrazic narațiunea (eufemism pentru propaganda) oficială – vezi cazul incidentelor de Anul Nou din Koln de acum trei ani? Sau prezentarea informațiilor într-o terminologie din start infamantă pentru una din perspectivele posibile (spre pildă, utilizarea frauduloasă a unor etichete precum extrema dreaptă, iliberal, pentru opțiuni politice legitime)?
Este, de exemplu, informația vehiculată de Andrei Pleșu, Andrei Cornea, Mihaela Miroiu etc și de alți intelectuali și jurnaliști de frunte, că întrebarea de la Referendumul pentru Căsătorie ar fi ascuns o intenție necurată a Guvernului, ba chiar o „mișcare de subminare a intereselor naționale ale statului român” (!) – altfel spus, că la Referendum s-ar fi votat altceva decât ridicarea la nivel constituțional a definiției Căsătoriei între un bărbat și o femeie – un fake news?
4. Dacă da, cum poate o disciplină predată la gimnaziu sau la liceu să ajute la combaterea fenomenului fake news, când oameni precum Andrei Pleșu, Andrei Cornea etc etc, care se numără printre elitele intelectuale ale societății românești, sunt atât de vulnerabili în fața acestui fenomen? Sau, mai rău, contribuie (intenționat?) la propagarea de știri false?
5. Disciplina va contribui și la combaterea știrilor false lansate de tabăra celor care propun (sau impun) disciplina – sau doar la combaterea „știrilor false” lansate de oponenții lor ideologici? Altfel spus, orice afirmă cei care se află de „partea bună a istoriei” va fi, aprioric și fără verificare, „de încredere”, în vreme ce lucrurile pe care le spun, de pildă, conservatorii, creștinii, cei care nu au norocul de a se afla „de partea bună” va fi, aprioric și fără verificare, „fake news”?
6. Pentru că, dacă lucrurile stau așa, nu asistăm oare la un vechi truc – acela de a masca o practică iliberală sub un nume fals? Practică vândută sub ambalajul unui paternalist luminat: vă vom feri de pericolele dezinformării. Practica de a masca cenzura și controlul libertății de exprimare sub un nume fals și pompos nu este deloc ceva nou. Sloganul comuniștilor americani din vremea lui Stalin nu era „Dictatura proletariatului” – era „Pace, locuri de muncă și democrație”. La fel, nici „neoliberalii” de azi nu vor spune că vor să cenzureze libertatea de exprimare a oponenților ideologici – vor spune că vor să „combată fenomenul fake news”.
7. Altfel, de când disciplinele din învățământul preuniversitar sunt introduse prin proiect de lege? Bine că nu stabilim și întreaga programă școlară prin proiect de lege – sau ar trebui poate să o stabilim?
Ce ar fi necesar ar fi educarea spiritului critic și a discernământului, care însă nu pot fi obținute printr-un astfel de proiect. Rezistența la dezinformare se face prin cultivarea culturii generale, care este chiar obiectivul actului de învățământ – și pentru asta nu este nevoie de o materie distinctă.
Sistemul de educație nu trebuie să traseze criterii (relative și subiective) de determinare a fake news – ci să ajute la dobândirea unui nivel suficient de consistent de informații neideologizate și de instruire a gândirii astfel încât viitorul absolvent să își poată clădi discernământul în raport de experiența personală.
Comentariu semnat de Cătălin Sturza (sursa: pagina de Facebook)
