Familia creştină este un aşezământ divin alcătuit din părinţi şi copii, care-şi duc viaţa laolaltă, în credinţă şi în iubire. La temelia familiei stă căsătoria.

Legătura aceasta a fost rânduită de Dumnezeu odată cu crearea omului: „Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său… bărbat şi femeie i-a făcut” … „şi i-a binecuvântat zicând: creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul…” (Facere 1, 27-28). Mântuitorul nostru Iisus Hristos a binecuvântat căsătoria participând la nunta din Cana Galilei.
Iată scopurile celor ce întemeiază o familie creştină:
a) ajutorarea între soţi, atât în cele ale mântuirii, cât şi în traiul lor de toate zilele;
b) naşterea de prunci şi creşterea lor în duhul credinţei creştine, al iubirii faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni, în activităţi rodnice în viaţa comunităţii, în folosul acesteia şi al familiei însăşi;
c) înfrânarea trupească, trezirea şi întreţinerea simţământului răspunderii unui soţ faţă de celălalt şi al amândurora faţă de copii.
Soţii trebuie să trăiască în deplină înţelegere, să fie cinstitori de Dumnezeu şi de oameni, străduindu-se să dea întru toate, pildă frumoasă copiilor lor, să nu refuze sporirea membrilor familiei prin mai mulţi copii, şă muncească şi să se lumineze pe ei înşişi, pentru a le putea da o bună creştere copiilor lor. La rândul lor copii au datoria de a fi ascultători, supuşi şi respectuoşi faţă de părinţii lor care înfăţişează pentru ei legea morală şi cea religioasă.
„Copiilor, asculaţi de părinţii voştri întru toate, căci aceasta este bine plăcut Domnului” (Coloseni 3, 20).

Citeşte şi:  "Greşit-am, că am vândut sânge nevinovat.” Când suntem uşuratici de minte şi neîngrijitori, nici o îndemnare şi sfătuire nu ne poate folosi

* Articol apărut în Ziarul Învierea, publicaţie editată de Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Timişoarei, Anul XVIII, Numărul 4, 15 Februarie 2007, pagina 2.