Eu subsemanta Ala Stîrcu, reprezentant al părinţilor din or. Floreşti, mă adresez cu următoare sesizare:

Întîmplător am aflat că la clasa V-a din şcoala noastră au fost distribuite nişte broşuri „Ghid pentru o călătorie sigură prin adolescenţă”. Deşi acest ghid a fost distribuit de cîteva zile, absolut nici un copil nu a povestit despre acest lucru părinţilor. Mai mult decît atît moaşa şi psihologul care au distribuit broşurile, nu au anunţat managerul şcolii despre intenţia de a împărţi aceste broşuri în cadrul discuţiilor cu copii. Cu stupoare am aflat că aceste broşuri au fost distribuite doar la clasa a V-a.

Vrem să cunoaştem următoarele:

1. De ce aceste broşuri au fost distribuite fără acordul managerului şcolii?

2. De ce aceste broşuri au fost distribuite fără acordul părinţilor?

3. Cine a hotărît ca aceste broşuri să fie distribuite la cl. V?

În urma discuţiilor avute cu copii, întrebaţi fiind de ce nu au comunicat părinţilor despre aceste broşuri, ei s-au simţit vădit jenaţi, şi au spus că le-a fost ruşine. O reacţie absolut normală şi firească la o broşură care conţin noţiuni de genul „penis”, „testicule”, „ejaculare”, „erecţie”, „masturbaţie”, „scurgeri vaginale”, „sex neprotejat”.

Noi, părinţii suntem profund indignaţi de acest mod de „educaţie pe ascuns” bazate doar pe nişte ordine, sau directive de la Ministerul Sănătăţii, fără a fi consultaţi cei mai importanţi actori în educaţia copilului, care sunt părinţii. Considerăm că sunt lezate drepturile părinţilor care au obligaţia de a asigura o educaţie adecvată vîrstei copilului şi convingerilor familiei.

Ţinem să menţionăm că nu suntem împotriva „educaţiei pentru sănătate” care include şi „educaţia sexuală”, dar suntem împotriva abordării de concept ale acestui tip de educaţie.

În ţările occidentale sunt 2 tipuri de abordări cu privire la educaţia sexuală. Prima este bazată pe principiul „Puteti face sex, doar să fiţi protejaţi”(Numai că absolut nimeni nu garantează o protecţie de 100%), a doua abordare este cea a abstinenţei şi promovarea valorilor familiei tradiţionale.

Pentru această abordare avem cîteva argumente extrase din cartea „O viziune asupra vieţii”:

1.​ Dr. Daniel Popescu, directorul Policlinicii cu plată Bcureşti, mărturiseşte că întâlneşte tot mai mulţi copii „bolnavi de SIDA, sifilis, infecţii gonococice, limfogranulomatoză venerică, şancru moale, herpes genital, granulom inghinal, tricomonaz, scabie, candidoză, ptiriazis”.72 Această evoluţie a îmbolnăvirilor cu boli cu transmitere sexuală a fost determinată de „viziunea falsă asupra sexului, susţinută agresiv de o industrie mediatică, şi anume că, în materie de sex, totul este numai extaz, omiţându-se, programatic, aspectele negative”. „Elevii sunt măcinaţi în malaxorul unei lumi în care sexualitatea a scăpat de sub control şi a devenit o afacere fără risc de faliment. Un instinct uman fundamental, şi anume cel al sexualităţii, este speculat şi comercializat”

2.​ Profesorul universitar dr. Justin Diaconu, de la Spitalul Clinic de Boli Dermato-Venerologie „Prof. Dr. Scarlat Longhin”, Bucureşti, susţine că limita debutului în viaţa sexuală la fete a ajuns în jurul vârstei de 9 ani, justificând astfel trista realitate: „Relaxarea morală de după revoluţie a permis apariţia acestui fenomen”. Educaţia sexuală a adolescenţilor şi tinerilor constituie un domeniu care nu a fost destul dezvoltat şi analizat. Rezultatele înregistrate în ţările occidentale ridică semne de întrebare asupra strategiilor aplicate. În anii ’80, în şcolile şi liceele din SUA, a început să se predea educaţia sexuală. Adolescenţii şi tinerii primeau mai ales informaţii despre cum să evite consecinţele relaţiilor sexuale („sarcini nedorite” şi BTS). La acestea se mai adăugau indicaţiile despre avorturi şi despre utilizarea mijloacelor contraceptive. Chiar de la început s-a înţeles că aceste mesaje vor eroda relaţiile de familie, pornind de la excluderea totală a părinţilor din acest tip de comunicare.

3.​ Organizaţiile de planificare familială(cu precădere International Planned Parenthood Federation, care are reprezentare la nivel internaţional, inclusiv în România, prin organizaţia SECS) au nesocotit în mod programatic crearea unui cadru moral, necesar înţelegerii corecte a temelor de pe agenda educaţiei sexuale. Activiştii planificării familiale aveau alte „ţinte”. Astfel, au impus tinerelor generaţii o concepţie hedonistă despre educaţie. Desacralizarea sexualităţii a accentuat viaţa sexuală. Fenomenul vieţii sexuale precoce face deja multe victime. Creşte ameninţător numărul de adolescente însărcinate în afara căsătoriei, SUA şi Marea Britanie fiind campioane. Aceste experienţe triste trebuie să constituie teme de meditaţie pentru reprezentanţii instituţiilor româneşti, care pregătesc programe de educaţie sexuală. Este bine să se meargă la cauzele adânci ale acestor realităţi. Părinţii şi profesorii bine informaţi pot oferi copiilor o educaţie sexuală cuprinzătoare. În acelaşi timp, sunt îndreptăţiţi să creeze o atitudine morală, capabilă să facă faţă valului de pornografie şi violenţa exacerbatdin mass-media. „Standurile cu reviste porno, literatura pornografică, programele de televiziune, care încurajează crima şi abuzul de droguri şi care iau în derâdere moralitatea, buna creştere şi comportamentul adecvat, contribuie la crime, ilegalităţi şi violuri. Să încetăm să mai fim permisivi şi să ne îndreptăm atenţia asupra prevenirii acestor probleme enumerate mai sus”.

3.​ Ministerul Sănătăţii şi Serviciilor Umane din SUA, urmărind prevenirea sarcinilor în rândul tinerelor, „promovează amânarea activităţii sexuale ca cel mai eficient mod de a preveni sarcinile printre adolescente şi bolile cu transmitere sexualăla tineri…” Organizaţia Mathematica Policy Research a subliniat că“majoritatea participanţilor la aceste programe arătau o deschidere mare faţă de criteriile impuse” şi că“educarea prin această metodă oferă mai mult decât un simplu mesaj în favoarea abstinenţei”. Aceste programe pun accentul pe învăţarea autocontrolului, pe cultivarea valorilor şi formarea caracterului şi personalităţii, evitându-se manifestarea unui comportament riscant. „Tinerii arată mai multă receptivitate în special la personalul care dovedeşte un angajament puternic şi fără echivoc, în concordanţă cu mesajul programului”

4.​ La sfârşitul anilor ’80, în SUA a fost înregistrată o creştere constantă a naşterilor în rândul adolescentelor. În perioada 1991 şi 2001, însă, de la introducerea acestor programe, în toate cele 50 de state, fenomenul naşterilor timpurii a intrat în declin. La nivel general, din 1991, numărul sarcinilor la adolescente a scăzut cu 26%. Din analiza rezultatelor programelor „pentru virginitate”, publicate în revista The Journal of the American Medical Association, reiese că nivelul activităţii sexuale printre adolescenţii, care au adoptat un astfel de comportament, era cu 25% mai mic în comparaţie cu cei care nu şi-au asumat un asemenea model de viaţă.

5.​ Un raport al UNICEF subliniază faptul că Marea Britanie se află pe locul doi în topul ţărilor dezvoltate cu rata gravidităţii mare la adolescente. Pe lângă cauza deficienţei educaţiei sexuale, studiul arată că această situaţie a fost determinată de existenţa convenţiilor sexuale prea relaxate. Adolescenţii nu sunt pregătiţi să facă faţă presiunilor privind sexualitatea.

6.​ Carta Albă a guvernului Marii Britanii, întitulată Graviditatea în rândul adolescentelor, arată că, în 1999, doar 10% din aceste sarcini apăreau în cupluri căsătorite. Cu douăzeci de ani în urmă, situaţia era mult mai bună, corespunzând unui procent de 60%. „Cifrele subliniază o problemă majoră: eşecul contracepţiei în rândul adolescenţilor. Creşterea constantă a numărului sarcinilor neintenţionate printre adolescente coincide cu oferta largă a mijloacelor de contracepţie, îndepărtarea controlului părinţilor asupra adolescenţilor şi promovarea unui sistem de valori care absolvă individul de responsabilitatea actului sexual. Contraceptivele nu sunt de mare ajutor pentru tineri” Extrase din cartea „O viziune asupra vieţii”.

Luînd aceste fapte în considerare, insistăm ca Ministerul să aprobe o politică conservatoare în acest domeniu şi astfel de programe să fie implementate doar cu acordul părinţilor. De asemenea, este ridicol să mergem pe programe care au eşuat în alte ţări şi să repetăm greşelile lor, cînd noi putem prelua practici eficiente.

Redacţia APARATORUL