În decembrie 1950, în România a început cel mai cumplit experiment, prin intermediul căruia deținuții politici din închisoarea Pitești au fost supuși unui amplu proces de reeducare, prin care se urmărea lichidarea morală a omului, renunțarea la vechea identitate și înlocuirea cu una nouă, de tip bolșevic.
Miza principală a diabolicului experiment era lepădarea de credința în Dumnezeu, considerată ca fiind principala piedică în construirea Omului Nou ateu, gândit după model bolșevic.
Experimentul a început în 6 decembrie 1950, și a continuat aproape doi ani. După cum stau dovadă mărturisirile supraviețuitorilor, atrocitățile se accentuau în perioada sărbătorilor creștine, în special de Paști.
Așa cum relatează Dumitru Bacu în cartea „Pitești. Centru de reeducare studențească”, de Paști, pentru a stinge ultima urmă de respect pentru cele sfinte, se organizau parodii rituale pe seama tuturor practicilor creștine. Studenții teologi au fost siliți să modifice textele rugăciunilor, schimbând termenii religioși cu injurii triviale, Săptămâna Patimilor sau Învierea fiind ocazii speciale pentru punerea lor în practică.
„Voi relata o singură scenă, petrecută într-o celulă de la secția condamnaților la muncă silnică, de Paștele anului 1950. Din câteva cearșafuri sau cămăși albe s-a improvizat „cămașa lui Hristos” cum spuneau studenții.
Din săpunul cu care se scriau declarațiile s-a confecționat un organ genital masculin, pe care un student teolog, ales ca cel care trebuia să interpreteze pe Iisus, fu obligat să-l poarte atârnat de gât cu o sfoară.
Plimbat prin camera, sub lovituri reale de cozi de mătură, simbolizând drumul spre Golgota, fu oprit în cele din urmă lângă fereastră. Acolo, toți studenții fură obligați la rândul lor să treacă prin fața lui și să se închine sărutând bucata de săpun”, scrie Dumitru Bacu.
Au atîţia ani de la începutul reeducării în România, iar efectele se fac încă simțite.
Da, contextul e altul, oamenii sunt alții, însă în scenă se derulează aceeași piesă, care urmărește același scop: lepădarea de Dumnezeu. Reacțiile de ură viscerală care au urmat protocolului pentru distribuirea Luminii în noaptea de Înviere transformă această ipoteză într-o certitudine.
Din păcate, reeducarea nu mai e făcută acum de bocanci bolșevici, ci de influenceri din social media, aflați în umbra celor care ne conduc, vremelnic, țara.
Eu mă gândesc cu îngrijorare la un aspect. La ce ispite, urgii, necazuri, drame vor veni, câți dintre noi (inclusiv eu, că nici eu nu sunt mai breaz), vom reuși să fim verticali în credință și în dragoste față de Hristos? E o problemă care ar,trebuie să ne preocupe pe fiecare dintre noi.