Dintre oamenii iubitori de agonisire și asupritori, unii știu că păcătuiesc, pe când alții habar nu au că păcătuiesc fară vindecare. Fiindcă a nu simți boala de care ești cuprins este o mare nesimțire, care se încheie prin nesimțirea și omorârea sufletească desăvârșită.

Toți își poartă crucea lor, și voi o purtați pe a voastră..

Toți își poartă crucea lor, și voi o purtați pe a voastră..

De aceea, pentru aceștia trebuie mai ales să ne pară rău, fiindcă a face răul este lucru mai vrednic de jale decât a îndura răul. Cei ce fac răul sunt amenințați de cea mai mare primejdie, pe când paguba celor ce-l suferă privește numai averea. Pe lângă asta, cei ce fac răul nu simt îndoita lor omorâre, fiindcă înțelegerea lor este nedesăvârșită, pruncească.

Citeşte şi:  Este la un prooroc o spusă: blestemat omul care nădăjduieşte în om

Copiii foarte mici nesocotesc lucruri cu adevărat de speriat, vârându-și adesea mâinile în foc; în schimb, văzând o mască goală, o nălucă, se înspăimântă și se cutremură.

Ceva asemănător se întâmplă și cu iubitorii de agonisire: temându-se de sărăcie, care nu este de temut, ci mai degrabă slujește drept prilej pentru paza gândurilor și cugetarea smerită, pun mare preț pe bogăția nedreaptă, care e mai cumplită decât focul, fiindcă preface în pulbere și gândurile, și nădejdile celor care o au. (Cuviosul Isidor Pelusiotul)

Citeşte şi:  Sfântul Nicolae Velimirovici: Credința îi păzește pe cei care o păzesc

Cum să biruim iubirea de arginți, Editura Sophia, București, 2013, p. 104