“Celor ce isi au mintea permanent la lucruri lumesti, macar daca ar si auzi, nu vor crede, si urasc pe cei ce le-ar spune” (Sf. Efrem Sirul)
Sfântul şi Preacuviosul Părintele nostru Efrem Sirul a fost un prolific scriitor de imnuri şi teolog din secolul al IV-lea.
Sf. Efrem s-a nascut pe la 306, la Nisibi, in Mesopotamia.
El a intrat devreme in viata anahoretica, fiind luat de episcopul de care se atasase la Sinodul I ecumenic de la Niceea. A fost facut diacon, treapta in care a ramas toata viata.
Dupa cucerirea orasului natal de catre persi, Efrem merge in Edessa. Aici va infiinta o scoala teologica.
Traia ca anahoret, hranindu-se cu paine de orz si cu legume. Nu radea niciodata.
A adormit în Domnul la 9 iunie 373. uscate, nu bea decat apa, era numai piele si os, mic de talie, imbracat saracacios.
Sf. Efrem s-a impus ca exeget, polemist, predicator si poet
Sf. Efrem Sirul a fost cel mai mare Parinte bisericesc de limba siriaca al sec. IV. Teologia sa e ortodoxa si adanca.
El a fost unul din cei mai mari poeti crestini ai perioadei II patristice. El a fost pe drept numit „chitara Sf. Duh”.
El a fost creatorul Scolii teologice de la Edessa, numita si „Scoala persilor”.
Sf. Efrem s-a impus prin smerenia sa exceptionala, ramanand un simplu diacon toata viata, desi era invatat, era sef de scoala si staret de manastire.
Centrul evlaviei si teologiei sale il formeaza Hristos si Sf. Fecioara Maria.
Avea încă şi lacrimi neîncetat în ochii lui, încît mai cu înlesnire puteau izvoarele cele de-a pururea curgătoare să-şi înceteze curgerea, decît Efrem Sirul lacrimile.
’’Cele şapte plânsuri’’ ale Sf. Efrem Sirul sunt rugăciuni adânci de pocăinţă pentru fiecare zi a săptămânii.
Cea mai cunoscută dintre rugăciunile sale în Predania Ortodoxă este „Rugăciunea Sfântului Efrem”, care este parte integrantă din slujbele din Postul Mare ale creştinismului răsăritean.
Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânie şi al grăirii în deşert nu mi-l da mie.
Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-mi mie, slugii Tale!
Aşa, Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin.
rugăciunea este de obicei urmată de 12 de închinăciuni – 3 serii de câte 4, după cum urmează:
Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului! (închinăciune);
Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine păcătosul! (închinăciune);
Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, miluieşte-mă! (închinăciune);
Fără de număr ţi-am greşit, Doamne, iartă-mă! (închinăciune).
Sursa: crestinortodox. ro
