Iubitului nostru părinte Gavriil, în Săptămâna Mare a Pătimirilor Domnului, nu îi plăcea împrăștierea atenției, nu spunea glume, nu râdea, era foarte gânditor. Trăia cel mai mare păcat pe care l-a săvârșit omenirea – Răstignirea lui Hristos.

În Vinerea Mare, cu voce cutremurătoare, puternică și plină de durere, el striga:

– Ajutor…! Ajutor…! Hristos poartă pe umerii Lui Crucea spre Golgotha!

Nimeni nu putea să nu plângă atunci în biserică. Credincioșii îngenuncheau și plângeau cu multă durere…

Citeşte şi:  Sfântul Nicolae Velimirovici: Credința îi păzește pe cei care o păzesc

În timpul Sfintei Liturghii, părintele Gavriil a spus de la amvon, cu lacrimi în ochi:

– Nu o lăsați… Nu o părăsiți pe Maica Domnului! Acum ea suferă! Acum toți creștinii ortodocși sunt alături de Maica Domnului… Cine îndrăznește să o părăsească? Trebuie să fim alături de ea… Este Maica Domnului! Ea suferă pentru chinurile și pentru moartea Fiului ei!

După tot ce vedeau și auzeau, toți cei prezenți la slujbă credeau că părintele Gavriil a văzut cu ochii lui Răstignirea lui Iisus Hristos…

(din cartea Cununa Starețului)

traducere din limba greacă de

Citeşte şi:  Învăţătura despre Vămile Văzduhului în scrierile Sfinţilor Părinţi

pr. Ciprian Staicu