Patriarhul Tihon s-a nascut in ziua de 19 ianuarie 1865 in familia unui preot. In anul 1891, a fost tuns in monahism si in 1897 a fost facut irodiacon si apoi ieromonah.

La varsta de 32 de ani a fost facut episcop de Lublin in Polonia care pe atunci apartinea Imperiului Rus, dar la scurt timp a fost numit episcop de Aleutine si Alaska, eparhie care cuprindea in fapt Statele Unite si Canada.

In 12 Decembrie 1898 cand a ajuns in New York, el era singurul episcop ortodox al intregului continent nord american.

In februaie 1907 , dupa 9 ani de pastorie in America, episcopul Tihon a revenit in Rusia si a ocupat scaunul de Iaroslav , iar dupa alti 7 ani in 1914 , a fost mutat la Vilnius.

In timpul primului razboi mondial , el s-a ingrijit de soldati , mergand in prima linie a frontului si slujind personal.

In 1917 a fost ales Mitropolit de Moscova. In urma restaurarii Patriarhiei Moscovei si intregii Rusii a fost ales prin voia lui Dumnezeu, Patriarh al intregii Rusii.

Patriarhul Tihon s-a ridicat impotriva bolsevicilor condusi de Lenin, care jefuiau bisericile, profanau icoanele si furau odoarele sfintei biserici. Cand a aflat de uciderea calugarilor si a preotilor si a crestinilor, i-a chemat pe credinciosi sa apere credinta si sfintele biserici. Dupa uciderea Tarului Nicolae si a familiei imperiale, a inteles marea responsabilitate care ii revenea si a constientizat pericolul compromisului cu ateii bolsevici.

El le-a scris bolsevicilor:

„Reveniti-va, smintitilor, si opriti aceasta varsare de sange! Nu numai ca faceti faradelegi, ci insasi lucrarea diavolului savarsiti, si asta va va duce in viata viitoare in flacarile Ghenei, iar urmasii vostri vor fi blestemati inca din aceasta viata”.

Iar credinciosilor le-a spus de va fi sa suferim martiriul pentru adevarul lui Hristos, va chemam iubiti fii ai bisericii sa primiti martiriul alaturi de noi.

La 25 martie (7 aprilie) 1925 patriarhul Tihon a trecut la cele vesnice.

Ales intai-statator al Bisericii Ortodoxe Ruse exact in anul in care a avut loc lovitura de stat bolsevica (1917), Patriarhul Tihon a ales dintru inceput calea curajului, calea marturisirii adevarului si a lupta impotriva regimului comunist cu mijloacele evanghelice.

Existenta sa printre Patriarhi pare neverosimila,  dar cu atat este mai uimitoare si mai mustratoare pilda vietii sale, cu cat a marturisit pe fata in vremurile cele mai vitrege cu putinta (pentru a se vedea pana unde “vremurile dificile” nu pot fi o scuza pentru crestini, fie ei de rang inalt!), ale prigoanei cele mai sangeroase pentru Biserica incredintata lui de Hristos.

 ***
Într-un mesaj adresat credinciosilor, în care descria persecutiile împotriva credintei crestine si masacrele bestiale ale nevinovatilor ucisi fara sa fi fost judecati, de catre bolsevici, Patriarhul scria:

„Ne întoarcem cu profunda durere spre acesti monstri si le adresam un avertisment de care sa se teama:

Citeşte şi:  Cuvioasa Pelaghia, care mai înainte a fost desfrânată

Smintitilor! Reveniti-va! Încetati masacrele! Purtarea voastra nu e numai cruda, ci cu adevarat satanica, vrednica de focul cel vesnic în viata viitoare si de un blestem înfricosator asupra urmasilor vostri aici pe pamânt! În numele puterii pe care ne-a dat-o Dumnezeu, va excomunicam, aruncând asupra voastra anatema, daca purtati înca numele de crestin, caci prin nastere ati apartinut Bisericii Ortodoxe”.

Si voi, credinciosi copii ai Bisericii lui Hristos, departati-va de acest neam ucigas, dupa cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Îndepartati pe cel rau din mijlocul vostru” (I Corinteni 5, 13).

Ei smulg Bisericii puterea si bunurile ei datorita armelor ucigase, dar voi rezistati prin puterea credintei, îndreptând catre Domnul rugaciunile voastre de cerere. Daca e necesar sa suferim pentru Hristos, va îndemn, copii mult iubiti ai Bisericii, sa suferiti împreuna cu noi! Tuturor va lansez o chemare, voua pastorilor si voua episcopilor, fii si fiice întru Hristos: Grabiti-va sa propovaduiti pocainta! Rugati-va sa înceteze acest conflict fratricid si aceste distrugeri! Chemati la pace, la dragoste, la unire!(Scrisoare pastorala din 19 ianuarie 1918).

(din: Profetii si marturii crestine pentru vremea de acum, Ed. Biserica Ortodoxa, Alexandria 2004)

Martirajul Patriarhului Tihon

Pe data de 13 (26) octombrie 1918 Patriarhul Moscovei şi al Întregii Rusii Tihon a trimis la adresa SNK (Consiliilor comisarilor poporului, institutie bolsevica – n.n.) o scrisoare în care era explicată poziţia Bisericii Ortodoxe.

În scrisoare se menţiona:

„Timp de un an menţineţi puterea statului în mîinile voastre. Este strigător la ceruri că se varsă sîngele fraţilor noştri. Acest fapt ne impune să vă spunem adevărul amar: Patria noastră este acaparată, înjosită şi dezmembrată.

Trimiteţi în Germania în mare taină aurul ţării ca plată pentru tribut. Refuzaţi să apăraţi Patria de duşmanii săi externi şi în acelaşi timp adunaţi armate. Împotriva cui o să le îndreptaţi? Aţi împărţit poporul în două tabere adverse care luptă între ele şi le-aţi implicat într-un război fratricid nemaipomenit.

Dragostea lui Hristos aţi înlocuit-o cu ură, iar pacea aţi înlocuit-o în mod artificial cu duşmănia de clasă. Rusia nu a avut nevoie de o pace ruşinoasă pe care aţi încheiat-o cu duşmanii externi.

V-aţi gîndit să distrugeţi definitiv pacea internă. Sînt executaţi episcopii nevinovaţi, preoţii, călugării şi călugăriţele. Vă este puţin că aţi înroşit mîinile poporului rus cu sînge frăţesc. Din instigările voastre au fost jefuite şi acaparate pămînturi, moşii, uzine, fabrici, case, vite, bani, obiecte, mobilă, haine. Aţi împins poporul întunecat şi mărginit la fărădelegi, ademenindu-l cu cîştig uşor, i-aţi întunecat conştiinţa, i-aţi înăbuşit teama de păcat. Unde este libertatea cuvîntului şi a presei, unde este libertatea predicii bisericeşti? … Deosebit de dureroasă este încălcarea libertăţii conştiinţei.

Aţi pus mîna pe bunurile bisericeşti, adunate de generaţii întregi de credincioşi şi nu v-aţi temut să încălcaţi dorinţa lor postumă. Aţi închis fără nici un motiv un şir de mănăstiri şi biserici. Aţi îngrădit accesul în Kremlin, acest patrimoniu sfînt al poporului credincios.

Trăim vremuri teribile ale dominaţiei voastre care nu se va şterge mult timp din sufletul poporului, eliminînd din el chipul lui Hristos şi imprimînd în el chipul fiarei… Ne adresăm vouă, celor care folosiţi puterea pentru persecutarea aproapelui şi nimicirea nevinovaţilor. Vă adresăm cuvîntul Nostru de înduplecare… lepădaţi distrugerea şi instalaţi ordinea şi legea. Lăsaţi poporul să se odihnească de acest război civil. Poporul rîvneşte şi merită această odihnă. În caz contrar vi se va cere sîngele prorocilor (Luca, XI, 50) şi toţi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri (Matei, XXVI, 52)”.

Dupa aceasta impotrivire a patriarhului, bolsevicii lui Lenin au infiintat Inaltul Consiliu Bisericesc (V.T.U.), format din tradatori si oameni fara Dumnezeu.

Citeşte şi:  Sf. Xenia - intotdeauna gata sa-i ajute pe toti, in orice imprejurare

[…]Lenin dorea procese grabnice asupra clerului de vîrf. Din iniţiativa lui în mai 1922 biroul politic primeşte o hotărîre:

„Să se dea o directivă Tribunalului moscovit:

Să fie judecat imediat Tihon. Să fie executaţi popii“.
Justiţia bolsevica a îndeplinit această hotărîre. Pe data de 8 mai la Moscova au fost executaţi 11 clerici şi mireni.

Preoţii H. Nadejdin, V. Sokolov, Tihomirov, A. Zaozerski au completat lista miilor de oameni ucişi fără de vină.

Mesajul Patriarhului a fost privit ca sabotaj, și pentru aceasta a fost arestat în 1922, petrecând ultimii ani din viaţă în arest la domiciliu, adică în mănăstirea Donsk din Moscova.

Citeşte şi:  Comentarii Patristice la Evanghelia Buneivestiri

Conform indicaţiilor lui Lenin pe data de 4 mai 1922, Patriarhul Tihon a fost judecat.

Pe 16 mai 1922 toate atribuţiile patriarhale au fost cedate mitropolitului Agatanghel al Yaroslavului.

Cu el s-a „lucrat” la fel ca şi cu ceilalţi clerici. Era supus unor interogatorii interminabile, era ameninţat, presat, i se făceau promisiuni…

În iunie 1923, Patriarhul a fost eliberat continuând să se bucure de încrederea comunităţii ortodoxe din Rusia.

Un martor a înregistrat ieşirea Patriarhului din închisoare:

„Mii de oameni au invadat piaţa din faţa închisorii. Nu departe se afla o trăsură. Un detaşament mare de cekişti au format un coridor de la poarta închisorii pînă la trăsură, separînd mulţimea în două. După o aşteptare lungă poarta s-a deschis şi s-a arătat Patriarhul. Părul lung era zbîrlit, barba încîlcită, pe faţa suptă ochii erau adînciţi, iar pe corpul gol era îmbrăcată o mantie soldăţească veche. Patriarhul era desculţ. Oamenii uluiţi au căzut în genunchi şi şi-au aplecat capetele. Patriarhul mergea încet spre trăsură, binecuvîntînd cu ambele mîini mulţimea, iar pe faţa-i chinuită curgeau lacrimile. Într-atît de puternic era momentul, încît şi opricinicii şi-au aplecat pios capetele în faţa mucenicului“.

Dupa inchisoare si persecutii grele la 25 Decembrie 1924 patriarhul Tihon, scria:

„Drepturile patriarhale si obligatile pana la alegerea legala a patriarhului vor fi incredintate Mitropolitului Chiril (Smirnov), Mitropolitului Agatanghel si Mitropolitului Petru” .

Pe măsură ce persecuţiile au continuat, el a început să se simtă copleşit, iar puterea şi sănătatea au început să i se înrăutăţească.

Frant, Patriarhul Tihon s-a stins la 26 martie 1926. Din amintirile unui martor:

„La înmormîntarea Sfîntului Patriarh al Moscovei şi al Întregii Rusii Tihon a venit mai multă lume decît la înmormîntarea conducătorului proletariatului mondial Lenin. Zi şi noapte poporul venea fără întrerupere să-şi ia rămas bun de la Patriarh. În prima zi, conform zvonurilor, au fost vîndute 60 000 de lumînări. Şirul oamenilor care veneau să-şi ia rămas bun se întindea pe o verstă întreagă…”.

La 9 octombrie 1989, Patriarhul Tihon a fost canonizat de Sinodul Episcopilor din Biserica Ortodoxă Rusă.

Pentru aproape șaptezeci de ani s-a crezut ca moaştele Sfântului Tihon s-au pierdut, însă în februarie 1992 au fost descoperite într-un loc ascuns din Mănăstirea Donsk, aflându-se acum la mare cinstire.