„Urmează acelui samaritean din Evanghelie (Luca, cap. 10), care a arătat atâta grijă pentru cel rănit. (…)

Sf. Ioan Gura de Aur: Adevăratul samarinean este cel care se îngrijeşte şi de sufletul cel bolnav al aproapelui

Sf. Ioan Gura de Aur: Adevăratul samarinean este cel care se îngrijeşte şi de sufletul cel bolnav al aproapelui

Deci, dacă samariteanul a fost atât de plin de dragoste şi atât de compătimitor către un om necunoscut, cum ne vom putea noi îndreptăţi când nu ajutăm pe fraţii noştri în vreo nenorocire încă mai mare?

Căci cei căzuţi în păcate sunt mai nenorociţi decât acela; căci păcatele şi prihănile sunt mai cumplite decât toţi tâlharii; ele schingiuiesc pe cei căzuţi în ele mai cumplit decât aceia. Ele răpesc nu numai hainele şi rănesc nu numai trupul, ci şi sufletul, şi după ce le-au pricinuit mii de răni, îi lasă să zacă în prăpastia necucerniciei şi se duc de acolo.

Citeşte şi:  SEMNUL VREMURILOR... APOCALIPSĂ-APOSTAZIE. Sinodul BORu dă "lovitura"

La o astfel de nenorocire să nu rămânem cu sânge rece, să nu trecem fără compătimire pe lângă o privelişte atât de vrednică de tânguire. Şi chiar de ar face alţii aceasta, tu să nu o faci. Să nu zici întru tine: „Eu sunt mirean, am muiere şi copii, aceasta se cuvine preoţilor!“.

Iată, samariteanul nu grăia astfel, ci a apucat pe cel nenorocit ca pe un câştig mare. Deci, când vezi pe cineva care are trebuinţă nu de vindecarea trupului, ci a sufletului, să nu zici: „Pentru ce nu-l vindecă acesta sau acela”, ci slobozeşte-l tu din boala sa şi nu întreba pentru ce alţii pregetă.

Citeşte şi:  Citirea rugăciunilor cu repeziciune, încât nici limba nu poate face faţă, nu ne aduce niciun folos

Când vezi o bucată de aur jos, negreşit nu întrebi mult de ce n-a ridicat-o acesta sau acela, ci te sârguieşti a întrece pe toţi ceilalţi şi a o ridica. Tot aşa trebuie să cugeti şi cu privire la fratele tău cel căzut; trebuie să crezi că în îngrijirea de dânsul ai găsit o comoară.

Când torni în rănile sufletului său untdelemnul învăţăturii creştineşti, când îl legi cu blândeţe şi-l vindeci cu răbdare, prin aceasta ai dobândit comoara cea mai mare, şi această singură faptă va stinge întru tine multe pete ale păcatului.

Citeşte şi:  Sfântul Antonie de la Optina: Să întâmpinăm moartea cu rugăciune!

Când vezi pe cale un sărac, un nevoiaş, nu trece uşor pe lângă dânsul fără a-i da milostenie! Aceasta este frumos şi bine. Dar şi când vezi un frate pe calea păcatului, nu trece pe lângă dânsul, ci printr-un cuvânt prietenesc, ca printr-un frâu, opreşte-l de la calea sa cea rea şi adu-l iarăşi la Biserica lui Hristos.

O astfel de milostenie este mai bună decât alta şi are mai mare preţ decât mii de talanţi de aur. Ce zic eu: decât mii de talanţi? Nu! Milostenia aceasta are mai mare preţ decât toată lumea cea văzută, căci omul este mai preţios decât lumea.”

Cuvânt la Duminica a XXV-a după Pogorârea Sfântului Duh, din “Predici la duminici şi sărbători”