Fragment din Capitolul I, „Comentariu la Iov”, Sf. Ioan Gură de Aur

„Au venit îngerii lui Dumnezeu să se înfățișeze înaintea Lui și a venit și diavolul cu ei, după ce a dat ocolul pământului și a cutreierat cele de sub cer.” (Iov, 1:6-7)

Ce învățăm de aici? Că lumea este plină de diavoli și de îngeri și că fiecare din aceștia se află sub puterea lui Dumnezeu și că îngerii se înfățișează înaintea lui Dumnezeu primind porunci de la El și că diavolul nu poate face nimic din cele ce îi plac, dacă nu primește îngăduință de sus. Căci dacă refuză frâiele și este în afară de a-L sluji de Dumnezeu, totuși frica este pentru el un frâu care nu îi îngăduie să se folosească de propria lui putere. Și vezi: îngerii se înfățișează înaintea Lui ca slujitori, aducând cu ei cele bune făptuite de ei, precum se poate vedea și la Zaharia (Zah., 1: 10-11), dar diavolul nu are nimic bun de spus. Așadar, expresia „a venit și diavolul cu ei”  nu arată nimic altceva decât că diavolul este supus lui Dumnezeu, ca nu cumva cuvântul să dea temei celor care aduc în discuție materia. [ Acest text face aluzie la doctrina gnostică, potrivit căreia diavolul este creatorul materiei .]

„Și diavolul…”. Căci îngerii erau slujitori ai lui Dumnezeu, dar diavolul nu era nicidecum [ slujitor] al lui Dumnezeu. „A venit și diavolul cu ei”, nu ca să se înfățișeze înaintea Domnului precum aceia, ci a venit pur și simplu. Aceia, pe bună dreptate, aveau îndrăznire și au venit „ca să se înfățișeze înaintea Domnului”, dar diavolul nu a venit „ca să se înfățișeze înaintea Domnului”. Dacă și „Cain s-a dus de la fața Domnului” (Facerea, 4:16), cu atât mai mult acesta? Ce înseamnă, așadar, „a venit și diavolul cu ei”? Că și diavolul este cu ei în lumea aceasta.

Sf. Apostol Pavel șoptindu-i la ureche Sf. Ioan Gură de Aur în timp ce acesta tâlcuia Scripturile

Căci așa cum oamenii buni și răi există amestecați, la fel și îngerii și demonii. Și, dacă vrei, te voi convinge din Scripturi. Ascultă-l pe Pavel zicând:„De aceea femeia este datoare să aibă semn de supunere asupra capului ei, pentru îngeri” (I Cor. 11:10). Și iarăși Hristos: „Să nu disprețuiești pe vreunul din aceștia mici, că zic vouă: Că îngerii lor în ceruri, pururea văd fața Tatălui Meu, care este în ceruri”(Matei, 18:20). Și iarăși, în altă parte despre Petru spuneau apostolii:„Este îngerul lui” (Fapte, 12:15). Și în Vechiul Testament Iacov spunea: „Îngerul cel ce m-a izbăvit pe mine de tot răul din tinerețile mele”( Facere, 48:16). Și neamurilor sunt rânduiți îngeri. „A statornicit hotarele neamurilor după numărul îngerilor lui Dumnezeu” (Deut., 32:8). Și la Daniel găsim astfel spus: „Mihail, îngerul vostru păzitor”(Dan., 10:21). Și în Vechiul Testament adeseori îngerii nu numai că vin în lume din partea lui Dumnezeu, ci li se și încredințează ceva, cum spune Sf. Apostol Pavel: „Trimiși ca să slujească pentru cei ce vor fi moștenitorii mântuirii” (Evr., 1:14). Și iarăși Profetul: „trimis-a prin îngeri nimicitori” (Ps. , 77: 54). De aceea, și noi, rugându-ne, cerem înger de pace, fiindcă există și un înger al războiului și al luptei, mă refer la diavol. Căci și aceia sunt numiți îngeri, cum spune Mântuitorul:„Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care este gătit diavolului și îngerilor lui” (Matei, 25:41). Căci numele de înger este ambiguu. Dacă nu adaugi „al lui Dumnezeu” sau „al diavolului” nu ai semnificat nimic nicidecum. De aceea nu se spune deloc simplu „înger”, ci „îngerul Domnului”. Și aceasta înseamnă că acestora li s-a încredințat rânduirea lumii. Căci aceasta înseamnă că s-au înfățișat înaintea Domnului, după cum și Zaharia spune că a văzut cai, semnificând prin aceasta iuțimea și agerimea puterilor cerești.

Citeşte şi:  Despre râvna Sf. Apostol Petru: Deşi e un lucru dulce pentru sfinţi a pătimi pentru Hristos, primejdia nu e voită, însă trebuie suportată când e adusă de vreo necesitate

„După ce a dat ocolul pământului și l-a cutreierat”. Vezi că cerul nu este umblat de demonul cel rău? Iar dacă ar spune cineva: bine, cerul este inaccesibil demonului, totuși pământul l-a primit: Da, pentru folosul tău. Căci, având un vrăjmaș atât de veghetor, nu te trezești, dacă vei fi slobozit și de grija și preocuparea aceasta, cât de adormit nu vei fi? Dumnezeu a pus înaintea ta o asemenea spaimă și tu nu te trezești. Nu vezi cum și Pavel arată câștigul acesta zicând:„Căci lupta noastră nu este împotriva trupului și a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în văzduhuri” (Ef. 6:12). Ce faci, Pavele, înfățișezi puterea potrivnicului? Abați curajul alor tăi? Nu, zice, ci mai degrabă trezesc. Căci dacă nu ar avea atâta putere încât să îl abată pe diavol la pământ, bine ai zice. Dar dacă oamenii au o putere mai mare decât a lui, atunci înfrângerea oamenilor vine de la lenevire. Prin aceasta trezesc eu. Așadar, nu te îndurera că a fost aruncat din cer  pe pământ, ci mulțumește lui Dumnezeu că ți-a dat ție nevoia de a veghea și că ți-a pus un astfel de pedagog înfricoșător și cumplit. 

Citeşte şi:  Sfântul Ioan de Kronstadt: Lasă-i pe cei din jur să râdă de tine!

Vrei să îți arăt câștigul pe care îl ai de la diavol? Ascultă pe Pavel zicând:„l-am dat satanei, ca să se învețe să nu hulească”(I Tim. , 1:20). Vrei să auzi și alt text încă? „Să dați pe unul ca acesta satanei spre pieirea trupului”(I Cor., 5:5). Nu vezi călăii urmând pe cei ce conduc? La fel și Pavel s-a folosit de demoni. Dar nu diavolul este pricină a acestor bunătăți, ci iubirea de oameni a lui Dumnezeu se folosește de cel rău pentru ceea ce trebuie. Și vezi că diavolul nu este prezent pretutindeni și mereu, ci numai din când în când.

Citeşte şi:  Ce a vrut să spună Mântuitorul grăind: „Nu socotiţi că pace am venit să aduc pe pământ; nu am venit să aduc pace, ci sabie”

 

Comentariu la Iov, Sf. Ioan Gură de Aur, Editura Doxologia, Iași, 2012, pag. 37-40.