Așadar, raspunde-mi, cum aș putea să recunosc în tine pe cel credincios, de vreme ce toate cele de mai sus îmi confirmă contrariul?
Dar de ce vorbesc despre credincios, când nici măcar nu pot să afirm cu certitudine că ești om? Când lovești cu piciorul precum măgarul și dai năvală precum taurul, când fornăi după femei precum armăsarul și ești lacom precum ursul și îți îngroși trupul precum catârul și ții minte rău l precum cămila și răpești precum lupul, ești iute la mânie precum șarpele, muști precum scorpia, ești viclean precum vulpea, ai înăuntrul sufletului tău venin precum cobra și vipera și porți război împotriva fraților tăi precum acel diavol viclean, cum este cu putință să te socotesc printre oameni, de vreme ce văd că ai astfel de trăsături? În timp ce caut diferența dintre credincios și catehumen, există primejdia să nu aflu deosebirea dintre om și fiară.
Deci, cum să te numesc? Fiară? Fiarele însă au doar unul dintre aceste defecte! Tu, dimpotrivă, după ce le-ai adunat pe toate la un loc, depășești starea animalică a acelora! Să te numesc satană ? Dar Satana nu este nici nici rob pântecelui, nici împătimit de bani!
Deci, răspunde-mi tu! Cum să te numesc om, când ai mai multe defecte decât fiarele și decât satana?
Și dacă nu este cu putință să te numesc om, cum să te numesc credincios? Și lucrul cel mai rău este cu siguranță că, în timp ce avem atâta răutate, nu sesizăm că sufletul nostru și-a pierdut frumusețea, nici nu ne dăm seama de urâțenia lui!
Deci, când te găsești la frizerie și te îngrijești de părul tău, iei oglinda și cercetezi cu atenție înfățișarea generală a podoabei capilare și întrebi pe cei aflați de față și pe frizerul însuși dacă a aranjat frumos partea din față a părului. Și dacă ești bătrân, nu te rușinezi deseori să urmărești să ai înfățisare de tânăr. Și nu sesizăm deloc că sufletul nostru nu doar că și-a pierdut frumusețea, ci a luat chip de fiară, s-a făcut după mitul idolatru Scyla sau Himeră.
Sursa: „Două sute cincizeci de parabole” Sf Ioan Gură de Aur, Ed. Egumenița 2011
