Dar şi purtarea noastră, cât timp ne aflăm în biserică trebuie să fie cuviincioasă, aşa cum se cade omului care se află înaintea lui Dumnezeu. Să nu vă ocupaţi cu discuţii nefolositoare, ci să staţi cu frică şi cu cutremur, cu luare-aminte şi râvnă, cu privirea îndreptată spre pământ, şi cu sufletul înălţat la ceruri! Pentru că mulţi vin în Biserică, repetă mecanic psalmi şi rugăciuni, şi pleacă fără să ştie ce au zis.

Buzele se mişcă, dar urechile nu aud. Deci, nu auzi tu rugăciunea, şi vrei s-o asculte Dumnezeu? Spui: “Am îngenuncheat!” dar mintea ta zboară departe. Trupul tău se află în Biserică, dar sufletul în afara ei, gura ta spune rugăciunea, dar mintea ta cugetă la dobânzi, contracte, schimburi de mărfuri, terenuri, moşii, petreceri cu prietenii. Şi toate acestea se întâmplă pentru că diavolul este viclean, ştie că la ceasul rugăciunii câştigăm multe, de aceea atunci ne atacă cu mai multă putere. Uneori, stăm întinşi în pat, şi nu ne gândim la nimic, dar de-abia am ajuns în Biserică să ne rugăm, şi diavolul ne aduce o grămadă de gânduri, încât să nu ne folosim deloc. Într-adevăr, dacă Dumnezeu îţi va cere socoteală pentru nepăsarea şi lipsa de evlavie de care dai dovadă la slujbe, ce vei face?

Iată, la ceasul în care Acesta îţi vorbeşte, tu în loc să te rogi, te apuci să vorbeşti cu cel de lângă tine despre lucruri nefolositoare. Dacă pe toate celelalte păcate Dumnezeu le-ar trece cu vederea, acesta este de ajuns ca să ne lipsească de mântuire. Să nu socoteşti o greşeală mică! Ca să înţelegi greutatea acestui păcat, cugetă ce se întâmplă, într-un caz asemănător cu oamenii. Să zicem că vorbeşti cu o persoană importantă, sau cu un prieten al tău drag. Şi în timp ce acela îţi vorbeşte, tu îţi întorci nepăsător capul, şi începi să vorbeşti cu altul. Nu se va simţi jignit prietenul tău de această necuviinţă a ta? Nu se va supăra? Nu-ţi va cere să dai socoteală?

Vai de noi! Te afli la Sfânta Liturghie şi în timp ce Masa împărătească este pregătită, în timp ce Mielul lui Dumnezeu Se jertfeşte de dragul tău, în timp ce preotul se luptă pentru mântuirea ta, tu te arăţi nepăsător! La ceasul în care serafimii cei cu şase aripi îşi acoperă capul lor de frică, şi toate puterile cereşti împreună cu preotul îl roagă pe Dumnezeu pentru tine, în momentul în care coboară din cer focul Sfântului Duh, şi Sângele lui Hristos se varsă din preacurata Sa coastă în Sfântul Potir, în momentul acesta, oare nu te mustră conştiinţa pentru nepăsarea ta?

Omule, gândeşte-te înaintea cui stai la ceasul Tainei înfricoşătoare şi împreună cu cine: cu serafimii, cu heruvimii şi cu toate puterile cereşti! Cugetă împreună cu cine, când şi cum te rogi! Este de ajuns să-ţi revii, amintindu-ţi că în timp ce ai trup material, te învredniceşti să lauzi pe Domnul zidirii împreună cu îngerii fără de trup. Deci, nu lua parte la acea sfântă cântare cu nepăsare! Să nu ai în mintea ta cugete lumeşti, alungă orice gând pământesc, şi urcă cu mintea la cer, la tronul lui Dumnezeu! Zboară acolo împreună cu serafimii, înalţă-ţi aripile împreună cu ei, cântă cântarea întreit sfântă preasfintei Treimi.

Dumnezeiasca Împărtăşanie

Şi când vine momentul Dumnezeieştii Împărtăşanii şi trebuie să te apropii de Sfânta Masă, să crezi cu tărie că; acolo se află Hristos, împăratul tuturor. Când îl vezi pe preot, dându-ţi Trupul şi Sângele Domnului; să nu crezi că preotul face aceasta, ci că mâna care se întinde este a lui Hristos, Cel care a strălucit prin prezenţa Lui masa. Cinei Celei de Taină, Acesta şi acum împodobeşte masa Dumnezeieştii Liturghii. Se găseşte în mod real acolo şi cercetează voinţa fiecăruia, şi observă pe cel care se apropie cu evlavia cuvenită, de Sfintele Taine, pe cel care vine cu conştiinţă vicleană, cu gânduri murdare şi necurate, cu fapte întinate.Deci, ia seama şi tu, ce greşeală ţi-ai îndreptat, ce virtute ai dobândit, ce păcat ai stins prin mărturisire, prin ce ai devenit mai bun! Dacă conştiinţa ta te înştiinţează că te-ai îngrijit de ajuns pentru vindecarea rănilor tale sufleteşti, dacă ai făcut ceva mai mult din postire, împărtăşeşte-te cu frică de Dumnezeu. Altfel, rămâi departe de Preacuratele Taine! Şi când te curăţeşti de toate păcatele tale, atunci să te apropii. Deci, să venim la Dumnezeiasca Împărtăşanie, cu frică şi cu cutremur, cu conştiinţa curată, cu postire şi rugăciune, fără să ne tulburăm, fără să-i batjocorim şi să-i împingem pe semenii noştri. Pentru că aceasta este cea mai mare nebunie, şi cea mai rea dispreţuire a Tainelor Dumnezeieşti. Omule, spune-mi de ce faci tulburare? De ce te grăbeşti? Dare te împinge nevoia să-ţi faci treburile tale? Oare îţi trec prin minte la ceasul când mergi să te împărtăşeşti, gânduri că ai treburi? Mai ai oare sentimentul că eşti pe pământ? Crezi că te afli împreună cu oamenii, şi nu cu cetele îngerilor? Dar acest lucru este dovada unei inimi împietrite!

De câte ori, şi când trebuie să ne împărtăşim?

Mai există şi o altă problemă: mulţi se Împătăşesc o dată pe an, alţii de două ori pe an, alţii de mai multe ori. Pe care dintre aceştia îi vom ferici? Pe cei care se împărtăşesc doar o dată, de mai puţine, sau de mai multe ori? Nici pe cei care se împărtăşesc doar o dată, de puţine sau de mai multe ori, ci pe cei care se apropie de Sfântul Potir, cu inimă curată şi cu viaţă neîntinată. Aceştia să se împărtăşească întotdeauna! Ceilalţi, fiind păcătoşi şi nepocăiţi, să rămână departe de Preacuratele Taine, pentru că altfel, îi aşteaptă judecata şi osânda! Sfântul Apostol Pavel ne spune: “Astfel, oricine va mânca pâinea aceasta, sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat faţă de Trupul şi de Sângele Domnului. Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind Trupul Domnului” (I Corinteni 11, 27-29). Adică, va fi pedepsit atât de aspru ca şi răstignitorii lui Hristos, de vreme ce şi aceia, s-au făcut vinovaţi de păcatul împotriva Trupului Său. Mulţi dintre credincioşi au ajuns într-o asemenea stare de dispreţuire a Sfintelor Taine încât, deşi plini de răutăţi nenumărate, nu se îndreaptă deloc, ci se împărtăşesc de Sărbători nepregătiţi, neştiind că condiţia Sfintei Împărtăşanii nu este Sărbătoarea, ci aşa cum am spus, conştiinţa curată. Şi cel care nu simte niciun rău în conştiinţa lui, trebuie să vină în fiecare zi la dumnezeiasca Împărtăşanie.La fel, cel, care este împovărat de păcate, şi nu se pocăieşte, trebuie să nu rse împărtăşească, în nicio sărbătoare. De aceea, vă şi rog din nou pe toţi, să nu vă apropiaţi de Tainele Dumnezeişti aşa, nepregătiţi, şi pentru că o cere sărbătoarea, ci dacă vreodată vă hotărâţi să luaţi parte la Dumnezeiasca Liturghie şi să vă împărtăşiţi, să vă curăţiţi bine pe voi înşivă, cu multe zile înainte, prin pocăinţă, rugăciune, milostenie, şi grijă pentru lucrurile duhovniceştii.

Rămânerea în biserică până la apolisul slujbei

Deci, ai venit la Biserică şi te-ai învrednicit să-L întâlneşti pe Hrioştos? Să nu pleci până nu se încheie slujba! Dacă pleci înainte de apolis, eşti vinovat ca şi un evadat. Mergi la teatru, şi nu pleci până nu se încheie spectacolul, dar intri în biserică şi întorci spatele Preacuratelor Taine? Înfricoşează-te cel puţin de cel care a zis: “Cel ce nu ia în seamă cuvântul lui Dumnezeu este dat pierzării, iar cel ce se teme de porunca Lui, este răsplătit” (Pilde 13, 13) Ce faci, omule? În timp ce Hristos este prezent, îngerii îl înconjoară, fraţii tăi încă se împărtăşesc, tu îi părăseşti şi pleci? Hristos îţi oferă Preasfânt Trupul Său, şi tu nu aştepţi puţin, ca să-I mulţumeşti, chiar şi prin cuvinte? Când rămâi la cină, nu îndrzăneşti să pleci, chiar dacă te-ai săturat, în timp ce prietenii tăi stau încă la masă. Şi acum când se săvârşesc înfricoşătoarele Taine ale lui Hristos, le laşi pe toate în mijloc, şi pleci? Vreţi să vă spun a cui lucrare fac cei care pleacă înainte să se încheie Dumnezeiasca Liturghie, şi astfel nu iau parte la ultimile rugăciuni de mulţumire? Poate este greu cuvântul pe care trebuie să-l spun, dar trebuie s-o fac. Când Iuda a luat parte la Cina cea de Taină a lui Hristos, în timp ce toţi erau aşezaţi la masă, acesta s-a sculat înaintea celorlalţi şi a plecat. Deci, ei urmează aceluia, lui Iuda! Dacă acela nu pleca atunci, n-ar fi devenit trădător, nu s-ar fi pierdut. Dacă nu se separa pe sine de Păstor, nu l-ar fi găsit lupul singur, ca să-l mănânce.

După plecarea de la Biserică

Să plecăm de la Dumnezeieasca Liturghie, precum leii, care scot flăcări, devenind mai înfricoşători decât diavolul. Pentru că Sfântul Trup al Domnului cu care ne-am împărtăşit, adapă sufletul nostru, şi-i dă putere mare. Când îl luăm cu vrednicie, îi alungă departe pe demoni, şi-i aduce lângă noi pe îngeri şi pe Domnul îngerilor.Acest Sfânt Sânge este mântuirea sufletelor noastre, cu acesta se curăţă sufletul, cu el se împodobeşte. Acest Trup face mintea mai strălucitoare decât focul, arată sufletul mai strălucitor decât aurul. Deci, atrăgeţi-i pe fraţii noştri la Biserică, povăţuiţi-i nu numai prin cuvinte, ci şi prin fapte. Şi chiar dacă nu le vei spune nimic, dar ieşi de la Sfânta slujbă, arătându-le celor absenţi – şi prin înfăţişare, şi prin privire, şi prin glas, şi prin mers, şi prin toată cuviinţa ta – câştigul pe care l-ai primit prin Biserică, aceasta este de ajuns, ca îndemn şi sfat. Pentru că aşa trebuie să ieşim din Biserică, ca din Sfânta Sfintelor, ca şi cum ne-am pogorî din ceruri. Învaţă-i pe cei care nu merg la Bisercă, faptul că ai cântat împreună cu serafimii, că aparţii vieţii cereşti, că te-ai întâlnit cu Hristos, şi ai vorbit împreună cu El. Dacă trăim astfel Sfânta Litrughie, nu va mai trebui să le spunem nimic celor care n-au fost. Şi aceia, văzând folosul nostru, vor simţi paguba lor, şi vor alerga degrabă la Biserică, ca să se desfete de aceleaşi bunuri, cu Harul şi cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia Se cuvine slavă, împreună cu Cel fără de început al Său Părinte, cu Prea Sfântul şi Bunul şi de viaţă făcătorul Său Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin