sf_sofia-pistis-agapisÎn timpul împăratului păgân Adrian (117-138), locuia la Roma o văduvă de origine italiană pe nume Sofia, al cărei nume înseamnă ‘înţelepciune’. A fost creştină şi, după cum îi spunea şi numele, a trăit chibzuit, manifestând acea înţelepciune elogiată de sfântul apostol Iacov, care spune că ”înţelepciunea cea de sus întâi este curată, apoi paşnică, îngăduitoare, ascultătoare, plină de milă şi de roade bune” . Această femeie distinsă şi înţeleaptă, Sofia, în timpul căsătoriei, a dat naştere la trei fete, pe care le-a numit după cele trei mari virtuţi. Prima se numea ‘credinţă’ (gr.Pistis,rus.Vera), a doua ‘nădejde’ (gr.Elpis, rus.Nadejda) şi a treia ‘dragoste’ (gr.Agape,rus.Lyubov), căci la ce ar putea da naştere înţelepciunea creştină decât la virtuţi plăcute Domnului.

Citeşte şi:  Viaţa Sfântului Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei, teolog al întregii Ortodoxii, ierarh cu viaţă sfântă şi neîntrecut învăţător al dreptei credinţe în limba poporului său

Sfânta muceniţă Sofia a rămas văduvă curând după naşterea celor trei fiice. Acestora le-a dat o educaţie creştină, iar fetele au sporit în virtuţi şi au devenit renumite pentru buna lor creştere şi calităţile lor. Nu îşi ascundeau credinţa, ci o mărturiseau. Au făcut-o şi în faţa eparhului Antioh, apoi în faţa împăratului Adrian , care le-a supus la chinuri pentru că nu s-au închinat idolilor. Mama le-a îmbărbătat ca să reziste până la sfârşit spunându-le: “Nepreţuitul vostru Mire ceresc, Iisus Hristos, este sănătate veşnică, frumuseţe negrăită şi viaţă fără de moarte. Şi când trupurile voastre pentru dânsul vor fi chinuite spre moarte, el le va îmbrăca pe ele în nestricăciune şi rănile de pe trupurile voastre le va lumina ca stelele cerului.”

Citeşte şi:  Predica Sfântului Ioan Gură de Aur la Duminica Pildei bogatului nemilostiv: Nu acela este sărac, care posedă puţin, ci acela care pofteşte multe

Pistis avea doisprezece ani, Elpis zece, iar Agape-nouă. Fiecare a fost torturată şi omorâtă, de la cea mai mare la cea mai mică, pentru că a mărturisit cu curaj credinţa în Iisus Hristos în faţa împăratului păgân. Sfânta muceniţă Sofia a luat trupurile celor trei fiice ale sale şi le-a înmormântat cu cuvioşie, a rămas lângă mormântul lor trei zile în rugăciune, apoi a adormit şi ea întru Domnul. Cu toate că ea nu a suferit cu trupul, s-a învrednicit de cununa mucenicească prin patimile ei pentru Hristos. A fost înmormântată cu cinste lângă fiicele sale

Citeşte şi:  Pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Pimen cel Mare.

sursa: adria74.Wordpress.com