Biserica si statul sunt ca focul si apa. Cum sa le punem impreuna? Caci puse impreuna, focul moare totdeauna in adinc, sub apa.

Sunt trei virste in istoria Bisericii: epoca de aur, cind Biserica a fost opusa cirmuirilor politice, epoca de fier, cind a cirmuit politic regatele Europei, si epoca de piatra-cind a fost supusa in slujba cirmuirilor politice. Ce injosire pentru neamul de acum sa traiasca in epoca de piatra a crestinismului! Incercind sa unim Biserica si statul, incercam sa unim ceea ce Dumnezeu a despartit de la inceputul erei noastre. A desparti Biserica de stat nu inseamna, precum gindesc unii, a desparti sufletul de trup-inseamna a desparti doua duhuri intru totul protivnice, neinrudite si vrajmase unul altuia, precum Crucea si Capitoliul.

Viermele traiului lesnicios si inertia omeneasca au impacat crestinismul cu cirmuirile pagine, seculare, si au paralizat astfel miscarea cea mai dumnezeiasca din istoria omenirii. Cauta la temelia tuturor pledoariilor abile pentru unitate intre stat si Biserica si vei intilni, ca un primus motor al lor, viermele traiului lesnicios si inertia omeneasca.

Crestinismul nu este nici monarhist, nici republican. Nu se ingrijeste de institutii, ci de duhul traitor intru ele. Cea mai buna institutie este aceea care e mai plina de duhul crestin.