Odată Stareţul a povestit: „Era în ziua Sfântului Isidor Pelusiotul. Treceam printr-o perioadă cu multe supărări şi de aceea aveam dureri mari de cap.

Din cauza tensiunii ridicate mi se zbătea un ochi si mă primejduiam să fac comoţie cerebrală. Simţeam ca şi cum cineva mi-ar fi lovit ochiul pe dinauntru cu un ciocan, iar acesta voia sa iasă afară.

Citeşte şi:  Dacă vă leneviţi, are să vă chinuiască satana

Pe Ia ora 9 seara, pe când stăteam întins pe pat am vazut un înger foarte frumos, cu chipul ca al unui copil de doisprezece ani şi care mi s-a părut că a ieşit din mine. Părul lui era foarte blond şi ajungea până Ia umeri. Mi-a zâmbit şi mi-a atins uşor ochii cu mâna. Îndată mi-a dispărut toată rnâhnirea si mi-au încetat durerile. Am simtit atâta dulceaţă, încât preferam să sufăr din nou, numai să mai văd o dată pe îngerul meu pazitor.”

Citeşte şi:  Cel ce îl cunoaşte pe Dumnezeu socoteşte că datoria lui este a trăi nu pentru sine, ci pentru Dumnezeu

Extras din Ieromonahul Isaac, Viaţa Cuviosului Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos