„Şi cine zici tu, îi va recunoaşte pe unii ca aceştia, dacă mai există unii ca aceştia şi acum?“

Cel ce este luminat de sus de Duhul.

Dar cel ce vorbeşte şi nu–i cunoaşte, pentru ce acceptă să primească mărturie de la alţii? Nu ştie că dacă, chiar fără să ştie, face să intre un lup la oile lui Hristos, el însuşi va primi osânda pentru oi?

„Şi cine-i cunoaşte?” zici,„căci este om şi nu ştie cele ce sunt în inimă”.

Citeşte şi:  Sf. Nicolae Velimirovici: Ce facem cu frica de moarte?

Dacă nu este orb, nu-1 va ignora vreodată pe unul ca acesta.

Căci cel ce are vedere oare nu va deosebi o oaie de un lup [Mt 7, 15], un tâlhar de un păstor [In10, 1-14]?

Iar dacă este orb faţă de acestea, să caute un călăuzitor şi povăţuitor; mai mult, să înceteze cu asemenea lucrare şi deosebire nemaifăcându–se călăuză altora [Mt 15, 14; Rm 2,9], nici dând o călăuză altora, chiar dacă ar avea întreaga lume martor pentru el.
Căci eu spun aceasta: „Cel ce vede duhovniceşte şi aude astfel, atunci când vede, întâlneşte şi vorbeşte adeseori cu cineva, vede însuşi sufletul lui, chiar dacă nu după fiinţa ci după chipul[forma] lui, în ce fel şi cum este.

Citeşte şi:  Viaţa fără de cuvânt mai mult foloseşte decât cuvântul fără viaţă

Deci dacă a fost învrednicit să se împărtăşească de Duhul Sfânt, cunoaşte aceasta din însăşi vederea Lui; dacă însă cel ce vede este nedesăvârşit faţă de har şi nu s–a făcut încă asemenea lui Dumnezeu, va recunoaşte pe cel ce–1 vede şi vorbeşte cu el mai mult prin cuvintele lui — precum grăia însuşi Stăpânul şi Dumnezeul nostru zicând:

Citeşte şi:  Zece cuvinte memorabile – Parintele Seraphim Rose

„Din roadele lor îi veţi recunoaşte”[Mt 7, 16-20], şi iarăşi „Precum pomul se recunoaşte după roadă, aşa şi omulse recunoaşte din cuvântul lui, ce fel este”[Le6, 43-45] —,şi aceasta numai de către cei ce au raţiunea şi simţurile sufletului sănătoase.

Sursa: Catheze de Sf. Simeon Noul Teolog