Sfânta Muceniţă Eugenia‭ (‬Evghenia‭)‬,‭ ‬odraslă de bun neam şi mândrie a neamului ei s-a născut în Roma cea veche.‭

Părinţii el,‭ ‬Filip şi Eugenia,‭ ‬primind de la împărat o înaltă dregătorie,‭ ‬au plecat în Alexandria,‭ ‬cu fiica lor.‭ ‬Pe când erau în Alexandria,‭ ‬fiica lor Eugenia şi-a părăsit pe ascuns părinţii.‭ ‬

Sfânta Cuvioasă Muceniță Eugenia

S-a îmbrăcat bărbăteşte a luat cu ea două slujnice şi într-o noapte,‭ ‬a fugit de-acasă.‭ ‬S-a dus la un episcop şi a primit de la el sfântul botez.‭ ‬Şi-a tuns părul capului,‭ ‬s-a numit Eugeniu şi foarte de dimineaţă s-a dus în grabă la o mănăstire.‭ ‬Acolo a trăit în osteneli,‭ ‬în nevoinţe,‭ ‬în trude,‭ ‬în privegheri de toată noaptea şi a săvârşit toată virtutea.‭ ‬Strălucea ca un mare luminător,‭ ‬aşa că fraţii l-au rugat să le fie stareţ.‭ ‬

Nu voia,‭ ‬dar silit de cuvintele şi de dragostea lor a primit.‭ ‬Şi aşa,‭ ‬nu cuvântul ci fapta a arătat tuturor pe Eugeniu mare şi prea strălucit.‭ ‬Chipul lui îi atrăgea pe toţi.‭ ‬Cum atrage magnetul fierul,‭ ‬aşa atrăgea pe toţi,‭ ‬ca să se desfăteze de vederea faptelor lui bune.‭ ‬Dar o femeie Melantia,‭ ‬neagră la suflet,‭ ‬cum îi era numele,‭ ‬venită cu poporul ca să se închine la mănăstire,‭ ‬s-a îndrăgostit nebuneşte de chipul frumos al lui Eugeniu.‭

‬Şi s-a făcut că e bolnavă de o boală îndelungată şi l-a rugat pe Eugeniu să-i îngăduie să-i spună boala numai lui îndeosebi,‭ ‬că altfel nu se poate vindeca.‭ ‬Melantia îi grăia cu lacrimi şi cu cuvintele ei înşelătoare i-a mişcat inima lui Eugeniu.‭ ‬Curat la inima fiind,‭ ‬a primit-o,‭ ‬fără să-şi dea seama de viclenia ei.‭ ‬Când s-a găsit singură cu stareţul,‭ ‬tăciunele desfrânării a aprins şi mai mult inima Melantiei spre dragoste.‭ ‬Şi ca un orb,‭ ‬care-şi pierde lumina ochilor,‭ ‬aprinsă de patimă,‭ ‬a căutat să aducă ocară lui Eugeniu,‭ ‬dar pentru că nu şi-a ajuns scopul,‭ ‬Melantia s-a dus la prefectul oraşului,‭ ‬tatăl Eugeniei,‭ ‬şi a făcut plângere,‭ ‬că în cutare mănăstire stareţul înşeală cu cuvinte viclene pe femeile cinstite şi că desfrânatul a îndrăznit să o necinstească chiar şi pe ea.‭ ‬

Când prefectul a auzit acestea s-a umplut îndată de mânie şi a trimis în grabă la mănăstire să aducă pe Eugeniu,‭ ‬stareţul mănăstirii,‭ ‬şi pe monahi.‭ ‬Să-i aducă legaţi ca pe nişte oameni vinovaţi,‭ ‬închinători mincinoşi şi făcători de rele,‭ ‬să se înfăţişeze înaintea scaunului său de judecată şi să dea socoteală de faptele lor.‭ ‬Şi s-au înfăţişat părţile la judecată.‭ ‬A început să grăiască Melantia.‭ ‬

A acoperit cu ocări pe dumnezeiescul stareţ‭; ‬l-a batjocorit şi l-a defăimat cât a vrut.‭ ‬Striga,‭ ‬şi arăta cu degetul pe stareţ prietenilor,‭ ‬îl făcea ticălos,‭ ‬iar pe monahii de sub ascultarea lui,‭ ‬stricaţi.‭ ‬Cu glas mare a strigat şi a zis:‭ „‬Ascultaţi-mă toţi,‭ ‬că vă spun adevărul‭!” ‬Cât este de mare răbdarea Ta,‭ ‬Doamne Atotputernice‭!

Atunci Eugenia şi-a rupt hainele de pe ea şi a arătat celor de faţă privelişte înfricoşătoare şi nemaivăzută.‭ ‬Apoi a grăit cu îndrăznire tuturor:‭ „‬Se cuvine ca noi călugării să suferim,‭ ‬cu mulţumire,‭ ‬ocările,‭ ‬batjocura şi chinuirea trupului.‭ ‬Dar pentru ca să nu se facă de batjocură haina călugărească iată vă spun că sunt femeie‭; ‬sunt fiica judecătorului.‭ ‬Judecătorul este preaiubitul meu tată.‭ ‬Soţia lui e mama mea.‭ ‬Aceştia de lângă mine mi-s fraţi,‭ ‬nu-i numesc robi‭”‬.‭

Toţi‭ ‬au rămas încremeniţi de cuvintele Eugeniei.‭ ‬Oricine va fi cuprins de uimire când va afla cum a pedepsit-o Dumnezeu pe Melantia.‭ ‬Pe când era încă la Judecata foc a căzut din cer peste casa ei şi a ars până la temelie.‭

Zguduit de cele petrecute,‭ ‬tatăl Eugeniei a părăsit toată mărirea,‭ ‬bogăţia şi desfătarea vieţii şi s-a botezat.‭ ‬A ajuns păstor credincioşilor din Alexandria,‭ ‬şi-a sfârşit viaţa muceniceşte,‭ ‬omorât de săbiile necredincioşilor,‭ ‬şi a zburat cu bucurie la cereşţile locaşuri.‭

După‭ ‬săvârşirea tatălui ei,‭ ‬mama ei împreună cu ea au părăsit Alexandria,‭ ‬ţara cea străină,‭ ‬şi mânate de dor s-au dus să locuiască în Roma,‭ ‬patria lor.‭ ‬Atunci a dat poruncă împăratul ca toţi creştinii să jertfească idolilor,‭ ‬de nu,‭ ‬să moară.‭ ‬Eugenia,‭ ‬care strălucea înaintea tuturora,‭ ‬că era aprinsă de dragoste pentru Hristos,‭ ‬a fost legată cu o piatră grea şi aruncată în apă,‭ ‬dar a scăpat nevătămată cu minune.‭ ‬Pentru aceea i s-a tăiat capul cu sabia şi a zburat cu bucurie spre Hristos,‭ ‬doritul ei Mire.‭