Sfânta Impărăteasă Pulcheria, fiică a împăratului bizantin Arcadius (395-408), a fost coregentă și sfatuitoare a fratelui ei, sora cu Teodosie cel Mic (cel Tânar: 408-450). A primit o educație aleasă și s-a remarcat prin întelepciune și credința, studiind învătățura ortodoxă.

Prin eforturile ei s-a zidit biserica Prea Sfintei Născătoarei de Dumnezeu (Teotokos) la Vlaherne, precum și alte biserici și mănăstiri. De asemeni, cu ajutorul ei a fost convocat Sinodul al III-lea Ecumenic și erezia lui Nestorie a fost condamnată.

Din cauza intrigilor împărătesei Evdochia (Eudochia) – soție a împăratului Teodosie cel Mic – Pulcheria a fost înlăturată de la putere, așa încăt ea s-a dedicat credinței și rugăciunii într-o viață de retragere. Totusi, când dezordinea a început să pună stapânire pe Imperiu, la cererea fratelui ei, împăratul Teodosie cel Tânar, Pulcheria a revenit și a reușit să calmeze spiritele încinse de ereticii vremii.

Dupa moartea lui Teodosie cel Mic, Marcian (450-457) a fost ales împărat. Sfânta Pulheria a vrut din nou să se retragă, dar atât împăratul cât si ceilalți demnitari ai Imperiului au rugat-o să nu refuze tronul, așa că a devenit logodnica a lui Marcian (Marchian). Pentru binele Imperiului a consimțit să devina soția lui Marcian, cu condiția să i se permită să-și păstreze fecioria chiar în căsătorie. Așa încât împărații au trăit în curăție, ca frate și soră, până la sfârșit.

Prin eforturile ei s-a convocat Sinodul al IV-lea Ecumenic de la Calcedon, în anul 451, unde au fost condamnate învățăturile eretice ale lui Dioscor și Eutihie.

În tot cursul vieții ei sfânta Pulcheria a apărat învățătura ortodoxă a credinței împotriva diferitelor erezii ale timpului. A adormit cu pace întru Domnul la 54 de ani, în anul 453, după ce a dat o mare parte din bunurile ei săracilor.