(Adresare mereu actuală și pentru ortodocșii zilelor noastre)
Eu doresc, iubiți frați, și vă sfătuiesc ca nimeni dintre voi, dacă e cu putință, să nu piară. Fie ca mama noastră (Biserica) să se bucure și să ne unească pe toți într-un singur Trup, constituit dintr-un popor care va trăi într-o bună înțelegere și armonie. Dacă sfatul mântuitor nu poate să-i întoarcă pe conducătorii răzvrătiți, cel puțin voi, neștiutorilor, care ați fost prinși de ei în cursă, dar care aveți o inimă simplă, vă sfătuiesc să rupeți plasa vileanului! Apostolul ne povățuiește: ’’Fraților, vă poruncim în numele Domnului nostru Iisus Hristos, să vă feriți de orice frate care umblă fără de rânduială și nu după predania pe care ați primit-o de la noi ’’(II Tesaloniceni, 3, 6). Iar în altă parte: ’’Nimeni să nu vă amăgească cu cuvinte deșarte, căci pentru aceasta vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultători. Deci, să nu vă faceți părtași cu ei ’’(Efeseni, 5, 6-7).
Se cuvine a ne despărți de cei îndărătnici, chiar să fugim de ei. Dumnezeu e Unul și Unul e Hristos, Una este Biserica Lui și credința Una este, de aceea trebuie să fie și un singur popor unit într-un singur Trup prin legătura armoniei. Unitatea nu trebuie fărâmițată: toți care s-au separate de Sursa Vieții nu sunt capabili să-și mențină viața. Sfântul Duh ne asigură, zicând: ’’Cine este omul cel ce voiește viața, care iubește să vadă zile bune? Oprește-ți limba de la rău… și fă bine, caută pacea și urmeaz-o pe ea ’’ (Psalmi, 33, 12-13).
Fiul păcii trebuie să caute și să dorească pacea, cel ce a cunoscut și a îndrăgit comuniunea iubirii, trebuie să-și oprească limba de la cuvinte ce provoacă discordie, ceartă; Domnul înainte de patimile ce avea să le îndure, printre altele, le-a spus ucenicilor: ’’Pacea Mea o dau vouă’’(Ioan, 14, 27). Iată ce moștenire ne-a lăsat Hristos! În păstrarea păcii El a înglobat toate darurile făgăduite; și dacă noi suntem moștenitorii lui Hristos, atunci noi trebuie să fim pacea lui Hristos; dacă suntem noi fiii lui Dumnezeu, atunci trebuie să fim făcători de pace (Matei, 5, 9). Fiii lui Dumnezeu se cuvine să fie smeriți cu inima, simpli, într-un cuget așa precum au fost apostolii. Primii creștini, urmând sfaturile Mântuitorului, locuiau în comunitatea păcii și a bunei înțelegeri; după cum e menționat în Sfânta Scriptură: ’’Iar inima și sufletul celor ce au crezut era una’’ (Faptele Apostolilor, 4, 32), iar în altă parte: ’’Toți aceștia într-un cuget stăruiau în rugăciune’’ (Faptele Apostolilor, 1, 14), iată de ce și rugăciunile lor erau puternice și Dumnezeu le îndeplinea cererile lor.
La noi buna înțelegere, unitatea, armonia s-a împuținat, de aceea și Dumnezeu nu ne mai dă darurile Sale. Primii creștini își vindeau casele pentru a-și aduna comori în cer, iar banii obținuți îi aduceau apostolilor pentru a fi distribuiți săracilor, iar noi nu dăm nici a zecea parte din dobânda noastră. Cât de mult a slăbit credința!
Dumnezeu prevestind timpurile noastre, vorbește în Evanghelia Sa: ’’Fiul Omului, când va veni, va găsi oare credință pe pământ?’’(Luca, 18, 8). Vedem că cele prezise se împlinesc. Nu avem noi nici credință, nici frică de Dumnezeu, nici dragoste. Nimeni nu se mai înfricoșează de pedepsele pe care le vom primi în ziua Judecății. Conștiința a slăbit, de aceea nici nu crede. Dacă ar fi crezut s-ar fi înfricoșat și s-ar fi păzit, ferindu-se astfel de primejdie.
Să ne trezim, fraților, din somnul lenei și al indiferenței, să veghem și să păzim poruncile dumnezeiești. Să fim gata, precum ne-a poruncit Domnul: ’’să fie mijlocul vostru încins și făcliile voastre aprinse… fericite vor fi slugile cele pe care, venind, stăpânul le va afla priveghind’’ (Luca, 12, 35-37).
Să strălucească în fapte bune lumina noastră care ne va scoate din întunericul acestui veac și ne va îndrepta spre Lumina Veșnică. Să așteptăm cu priveghere necontenită venirea Mântuitorului, ca atunci când El va bate la ușa inimii, credința noastră să vegheze în speranța de a fi răsplătită pentru trezvia sa. Dacă noi vom păzi toate aceste porunci, vom urma îndrumările și sfaturile acestea, vom evita toate meșteșugirile diavolești și nu vom adormi cufundați în somnul mândriei și trufiei drăcești – ci vom fi slugi veghetoare – vom împărăți în veci cu Stăpânul Hristos.
Din: Sfântul Ciprian de Cartagina, Cartea despre unitatea Bisericii