Acesta a trăit pe vremea lui Leon Isaurul, luptătorul de icoane. El, lăsând lumea şi cele lumeşti, s-a făcut monah şi a petrecut în viaţa monahicească cu fapte bune, precum se cădea.

Apoi, când cinstirea sfintelor icoane era lepădată, s-a împotrivit cu tărie luptătorilor de icoane. Pentru aceea, l-au prins şi l-au chinuit mult, însă nu s-a supus şi nu s-a învoit cu erezia lor, propovăduind adevărul până la moarte, având ajutor pe dumnezeiescul Procopie.

Citeşte şi:  Este foarte trist ca preotul să iasă pe uşile împărăteşti, să-i cheme pe creştini să se împărtăşească şi nimeni să nu se apropie!

Deci Sfântul Vasile a fost strujit, ca şi cuviosul Procopie, peste tot trupul şi pe grumaji, şi aruncat în temniţă, stând legat foarte multă vreme, până ce a pierit de pe pământ împăratul cel fără de lege.

Murind tiranul acela, au fost eliberaţi Cuviosul Vasile şi Sfântul Procopie şi ceilalţi mărturisitori. Şi vieţuiau în aceleaşi pustniceşti osteneli ca şi mai înainte, aducând pe mulţi la dreapta-credinţă şi povăţuindu-i la viaţa cea îmbunătăţită.

Citeşte şi:  Cuvant in Duminica a patra din Postul Mare al Sfantului Ioan din Kronstadt

Apoi, după mulţi ani şi după viaţa cea plăcută lui Dumnezeu, a venit fericitul său sfârşit şi s-a dus veselindu-se întru rugăciuni şi mulţumiri, la Dumnezeu, pe Care l-a iubit din tinereţe

***

Sfâtul acesta Vasile a fost însoţitorul şi împreună-pătimitor cu Sfîntul Procopie Decapolitul. Sfîntul Vasile a stat alături de învăţătorul său, Sfîntul Procopie, atît în timpuri de pace cît şi în timpuri de prigoană. El a suferit nenumărate chinuri de la inconoclaşti, iar cînd iconoclaştii au fost învinşi, Sfîntul Vasile, prin Purtarea de Grijă a lui Dumnezeu, s-a întors împreună cu Sfîntul Procopie la mînăstirea lui, unde în post, rugăciune şi aspre nevoinţe a petrecut cealaltă parte a vieţii lui, care a fost una îndelungată. El a adormit cu pace la anul 747 după Hristos.