În ziua cea trecută a Patimilor Domnului, am văzut pe Hristos, Mântuitorul nostru fără de slavă şi fără de cinste, aşa cum grăia Isaia despre Dânsul: ’’Şi L-am văzut pe El şi nu avea chip, nici frumuseţe, ci chipul Lui era necinstit şi mai defăimat decât al tuturor fiilor omeneşti’’, iar acum, întru luminatul paznic al Învierii Lui, vedem, împreună cu Sfântul Ioan Teologul, slava Lui, ca slavă a Unuia-Născut din Tatăl plin de har şi de adevăr, iubiţii mei.

De ce ortodocșii nu sărbătoresc Anul Nou?

Întru acea vreme, Domnul nostru Iisus Hristos a fost încununat cu spini, spre batjocură, iar acum, spre slava Sa, primeşte flori pe prea frumosul Său cap, neveştejiţi trandafiri de laudă.

Întru acea vreme, cu cei fără de lege s-a socotit, iar acum este Dumnezeu în mijlocul poporului Său, pe care l-a răscumpărat cu scump Sângele Său şi din iad l-a slobozit. Că Domnul, în mijlocul adunării Sfinţilor Săi S-a arătat, zicând: ’’Eu sunt cu voi’’.

Întru acea vreme, mulţi, trecând, Îl batjocoreau pe El, iar acum, în numele cel sfânt al Lui se închină tot genunchiul, al celor cereşti şi al celor pământeşti, şi al celor de desubt.

Întru acea vreme a fost bătut pe spate, peste obraz, şi chinuit până la moarte, că, spânzurându-L pe lemn L-au omorât. Iar acum, El a omorât moartea şi pe diavolul. Că scrie: ’’Unde-ţi este, moarte, boldul? Unde-ţi este, iadule, biruinţa?’’

Întru acea vreme, Dătătorul nostru de viaţă era mort, iar acum viu este Domnul şi binecuvântat Dumnezeu.

Întru acea vreme, soarele pe cer la amiază s-a întunecat, iar acum, din mormânt, Soarele dreptăţii cel frumos, nouă ne-a răsărit. Şi vedem împreună cu Apostolul pe Iisus, că, pentru primirea morţii cu slavă şi cu cinste S-a încununat (Evrei 2, 9).

Iar noi, aici, cercetând în scurt, vedem că altă cale nu este către veşnica slavă şi cinste, fără numai prin multe pătimiri. Că şi Însuşi Începătorul vieţii noastre, Hristos, se cuvenea prin pătimiri a Se săvârşi. Dacă Hristos, ca să intre întru a Sa slavă, în aşa fel a trebuit a pătimi, ce ne rămâne nouă? Ce fel de osteneli, ce fel de nevoinţă ne trebuie nouă, celor ce voim a intra, nu întru a noastră, ci întru cea străină slavă? Întru cea străină, da, pentru că ne-am înstrăinat de dânsa prin păcatele noastre, că din pântecele maicii noastre, noi, păcătoşii, ne-am înstrăinat.

Dar nu voiesc în sărbătoarea cea de bucurie cu nemângâietoare cuvinte a tulbura dragostea voastră, ci vă doresc a vă bucura pentru Hristos Cel Înviat şi strig cu David: ’’Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul ca să ne veselim şi să ne bucurăm întru dânsa’’.