A trăit în secolul al XIV-lea, neexistând informaţii sigure cu privire la anul naşterii sau al trecerii la cele veşnice al Sfântului Ghelasie de la Râmeţ. Singura însemnare care există este cea de pe peretele care desparte naosul de pronaosul bisericii de la Mănăstirea Râmeţ (din judeţul Alba): „Scris-am eu mult greşitul robul lui Dumnezeu Mihul zugravul de la Crişul Alb în timpul Arhiepiscopului Ghelasie, anul 1377, 2/15 iulie, în zilele regelui Ludovic”. Astfel, observăm că Sfântul Ghelasie nu a fost doar stareţ al Mănăstirii Râmeţ, ci şi arhiepiscop al Transilvaniei. Această inscripţie ne arată că la acea vreme viaţa religioasă era organizată, fiind şi prima menţiune a unui întâistătător ortodox al Transilvaniei în istoria Bisericii noastre.

Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmeţ, primul arhiepiscop al Transilvaniei

Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmeţ, primul arhiepiscop al Transilvaniei

Încă din tinereţe, Cuviosul Ghelasie a căutat liniştea sihăstriei, petrecându-şi mulţi ani ca sihastru pe valea pârâului Râmeţ din Munţii Apuseni, unde a dobândit darul facerii de minuni, având o viaţă duhovnicească smerită. După o perioadă de timp, la insistenţele părinţilor, a acceptat să fie conducătorul spiritual al Mănăstirii Râmeţ. Tradiţia locului spune despre Cuviosul Ghelasie că avea doisprezece ucenici, însă a fost şi părintele duhovnicesc al sihaştrilor din Munţii Râmeţ.

Citeşte şi:  Istoria icoanei Maicii Domnului „a Sfântului Maxim”

Moartea lui a avut loc în chip minunat: într-o zi, pe când Cuviosul Ghelasie se ducea la una dintre fâneţele mănăstirii ce se afla în localitatea Hopagi, a observat că din cauza căldurii şi a lipsei de apă, călugării care s-au dus acolo ca să cosească fânul au început să cârtească. Atunci, egumenul Ghelasie s-a rugat lui Dumnezeu şi făcând de trei ori semnul crucii cu toiagul, şi lovind cu el în pământ, a ieşit apă. Acest izvor a fost numit Fântâna Vlădicii, iar până astăzi credincioşii din împrejurimi au mare credinţă în această apă, pe care o beau cu multă evlavie. Coborând de la Hopagi spre mănăstire a murit călare pe asin, care s-a oprit în faţa bisericii (copita asinului a rămas imprimată în piatra care astăzi se află în muzeul mănăstirii), iar în momentul în care a trecut la Domnul, clopotele a şapte biserici din împrejurimi au sunat singure.

Citeşte şi:  Sfantul Ambrozie de la Optina, unul dintre cei mai renumiti sfinti pe care i-a dat lumii pamantul sfintit din Manastirea Optina

A fost îngropat lângă biserica veche a Mănăstirii Râmeţ, iar, cu timpul, locul mormântului său s-a pierdut. Însă, Dumnezeu care poartă de grijă aleşilor săi a descoperit oamenilor moaştele Sfântului Ghelasie. Călugării au observat că deasupra mormântului iarna se topea întotdeauna zăpada, iar vara nu era rouă şi de aceea s-au hotărât să dezgroape osemintele şi să le aşeze în biserică într-o raclă de lemn. La moaştele Sfântului Ierarh Ghelasie mulţi bolnavi îşi găsesc vindecarea. Trecerea cuviosului în rândul sfinţilor s-a petrecut pe data de 29 iunie 1992, hotărându-se ca data sa de prăznuire anuală să fie 30 iunie/13 iulie.

Citeşte şi:  IUDA SAU DESTINUL OMULUI EUROPEAN ATEU

Troparul Sfântului Ierarh Ghelasie de la Râmeţ, glasul al 4-lea

De Dumnezeu purtător, Părinte al nostru Ghelasie, povăţuitorul călugărilor, preoţilor şi credincioşilor, podoaba cuvioşilor şi lauda arhiereilor, sprijinitorul celor întru necazuri şi făcătorule de minuni, cu nevoinţele tale chip de sfinţenie te-ai arătat, iar acum cu îngerii, în ceruri te veseleşti. Cu aceştia, roagă-L pe Milostivul Dumnezeu să ne dăruiască nouă pace şi mare milă.

Condacul Sfântului Ierarh Ghelasie de la Râmeţ, glasul al 3-lea

Mărturisitor al credinţei ortodoxe şi apărător al Bisericii lui Hristos, preafericite Părinte Ghelasie, purtătorule de biruinţă, ocroteşte cu rugăciunile tale pe binecredincioşii care îţi cântă pururea : Bucură-te, Sfinte Ierarhe Ghelasie, Părintele nostru.