Troparul: Apărătorule şi mărturisitorule al Ortodoxiei, luminătorule al neamurilor, fiule al Moldovei şi Părinte al Ucrainei, Sfinte Ierarhe Petru, mult nevoitorule, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să ne apere credinţa şi să mântuiască sufletele noastre.

In mijlocul poporului roman au odraslit si multi oameni de seama care si-au pus toate puterile de munca in slujba altor Biserici si popoare, aducandu-si o contributie pretioasa la renasterea lor culturala, politica sau bisericeasca. Intre acestia se situeaza la loc de cinste si Petru Movilă, mitropolitul Kievului, a carui personalitate a dominat intreaga viata bisericeasca si nationala a Ucrainei ortodoxe in prima jumatate a sec. al XVII-lea.

S-a nascut la Suceava, probabil in anul 1596, ca fiu al lui Simion Movila, care va domni mai tarziu in Tara Româneasca, si al sotiei acestuia, Marghita, calugarita ulterior sub numele de Melania. tatal sau a avut ca frati pe Ieremia Movila, domn al Moldovei intre 1595-1606 si pe Gheorghe, viitorul mitropolit. Dupa moartea tatalui sau, tanarul fiu de domnitor va pribegi, impreuna cu mama si cu fratii sai in Tara Romaneasca, dupa care se vor aseza definitiv in Polonia. Invatatura si-o va incepe in casa parinteasca, apoi o va continua la vestita scoala a Fratiei ortodoxe din Kiev si la Academia Zamoiska din Zemosc, unde va invata limbile latina, greaca, slavona si polona, la care se adaugau si celelalte discipline studiate: gramatica, poetica, retorica, dialectica, teologia. Potrivit obiceiului nobililor polonezi, a trebuit sa invete si manuirea armelor, luand parte si la doua lupte ale polonilor impotriva turcilor, la Tutora si Hotin. Totusi, elanul sau de tanar ostas nu-l va folosi prea mult in apararea intereselor Regatului Polonez, urmand ca in scurt timp sa se dovedeasca un si mai iscusit ostas in apararea Ortodoxiei amenintate de prozelitismul catolic si calvin. Situatia ortodocsilor din Ucraina de atunci era foarte grava mai ales in timpul fanaticului rege Sigismund al III-lea care a lipsit Ortodoxia de dreptul la existenta, confiscand astfel multe biserici si chiar averile personale ale ortodocsilor.

Nemaiputand suporta aceste lucruri, tanarul Petru se retrage in 1622 in partea de est a Regatului Poloniei, unde isi cumpara o casa si ceva pamant la Rubejovka, nu departe de Kiev, unde ctitoreste o biserica de lemn cu hramul „Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava”. Desi vizita destul de des Lavra Pesterilor, prefera sa stea mai mult in acel sat unde se ruga si citea foarte mult, ducand o viata contemplativa. Dupa cinci ani petrecuti in retragere si studiu al Sfintei Scripturi si al Sfintilor Parinti, intra in obstea Lavrei Pecerska unde, in noiembrie 1627 a fost calugarit cu acelasi nume de Petru iar, dupa numai cateva luni, devine egumen, fiind ridicat la treapta de arhimandrit, avand doar 31 de ani. Pe atunci, Ukraina de astazi facea parte din Regatul Catolic al Poloniei care era condus de regele Sigismund al III-lea care-i prigonea pe ortodocsi. Totusi acesta a confirmat alegerea lui Petru Movila ca staret la Kiev. Alegerea facuta de obstea Lavrei Pecerska care era pe atunci stavropighie a Patriarhiei Ecumenice a fost confirmata si de Patriarhul Kiril Lukaris al Constantinopolului.

Acest mare staret, chiar din primii ani de calugarie la Pecerska si pana in ultimul moment al vietii sale a purtat in ascuns pe sub hainele obisnuite o camasa tesuta din par foarte aspru ce avea presarati pe dinauntru niste nasturi de fier.

Situatia ortodoxiei in acea perioada era tulbure din cauza incercarilor de catolicizare a nobilimii lituane, bieloruse si ucrainiene, care era, in mare parte, ortodoxa. Insa, prin activitatea sa depusa timp de 5 ani ca egumen, Petru Movila a reusit sa ridice prestigiul cultural si bisericesc al manastirii la un nivel necunoscut pana atunci. Astfel, s-a ocupat de restaurarea si infrumusetarea manastirilor si a pesterilor in care se gaseau moaste de sfinti si a continuat activitatea tipografica a inaintasilor sai, dand la lumina mai multe carti de slujba si de invatatura.

In anul 1631 a pus bazele unui colegiu in Lavra, din care se va dezvolta vestita Academie duhovniceasca de la Kiev, iar in 1632, prin alegerea si inscaunarea lui Wladislav IV (1632-1648) ca rege al Poloniei, a reusit sa recastige libertatea de cult a Ortodoxiei in regatul polonez, recunoasterea legala a Mitropoliei ortodoxe a Kievului, dreptul Bisericii Ortodoxe de a avea biserici, tipografii si spitale, restituirea tuturor bisericilor ortodoxe din Kiev, care fusesera rapite de uniti. La 2 martie 1631, mitropolitul Kievului, Ion Boretki a trecut la cele vesnice, si ca urmare a alegerilor, Petru Movila va fi numit mitropolit „al Kievului, Haliciului si a toata Rusia”, alegere recunoscuta de Wladislav IV si intarita de Patriarhul ecumenic Chiril Lucaris. La 28 aprilie 1633 va fi hirotonit arhiereu, in catedrala cu hramul Adormirea Maicii Domnului din Lvov. In acest fel, rodnica sa activitate inceputa ca egumen al Lavrei Pecerska va fi continuata cu si mai mare insufletire. In latura gospodareasca remarcam refacerea si infrumusetarea unor biserici si manastiri din Kiev, printre care catedrala mitropolitana Sfanta Sofia si manastirile aferente acesteia, precum si biserica principala a manastirii Pecerska. In afara de acestea, a ridicat si cateva spitale si azile si a pus bazele unei noi fratii ortodoxe, si a luat masuri pentru intarirea disciplinei clericale si monahale.

In chip deosebit insa trebuie subliniata activitatea culturala a mitropolitului Petru Movila, care a purtat o permanenta grija fata de colegiul sau din Kiev, considerata cel mai vechi asezamant de invatamant superior la slavii ortodocsi, dupa model careia se va organiza, in 1640, o scoala la manastirea Trei Ierarhi, de catre domnitorul Vasile Lupu. Sub aspect tipografic, se cunosc aproximativ 50 de tiparituri ingrijite de mitropolitul Petru Movila, unele dintre ele fiind lucrate de el insusi. Aceste lucrari se pot imparti in 3 categorii: de slujba, de evlavie si zidire sufleteasca, si de aparare a ortodoxiei. Dar cea mai insemnata carte a lui Petru Movila ramane Evhologhionul sau Molitfelnicul (Trebnicul), cu peste 1500 de pagini si 126 de slujbe, tiparit in 1646 la Lavra Pecerska. Mai putem mentiona ca facand parte dintre lucrarile sale si lucrarea Evanghelia invatatoare sau Cazania, tradusa din greceste si tiparita la Kiev in 1637, precum si Nomocanonul, o lucrare canonico-juridica aparuta in 1629.

Ca expresie a dragostei sale fata de neamul din care facea parte, pe frontispiciul multora din tiparituri se gasea stema Movilestilor sau a celor doua tari romane in care domnise ai sai, iar el insusi se intitula adesea „fiu de neam moldovean” sau „fiu al voievodului Tarii Moldovei”. Dar dintre toate se distinge prin importanta ei, lucrarea Marturisirea Ortodoxa (Pravoslavnica Marturisire), care a aparut ca urmare a nevoii de invatatura ortodoxa, cat si din pricina aparitiei unei marturisiri de credinta calvinizante, pusa in seama patriarhului ecumenic Chiril Lucaris. Aceasta lucrare a fost intocmita in limba latina sub titlul Expositio fidei Ecclesiae Rusiae minoris, si cuprindea 261 de intrebari si raspunsuri, impartite dupa cele trei virtuti teologice: credinta, nadejdea si dragostea. Deoarece la lucrarile Sinodului intrunit intre 8 si 18 septembrie 1640 la Kiev nu s-au putut pune de acord membrii participanti asupra a doua puncte din aceasta lucrare, care stipulau existenta purgatoriului si momentul epiclezei, s-a ajuns la ideea convocarii unui alt Sinod, cu participarea delegatiilor mai multor Biserici Ortodoxe surori. Cum acest Sinod nu se putea tine nici la Constantinopol, care era stapanit de turci, si nici la Kiev, aflat sub stapanirea polonilor catolici, mitropolitul Petru Movila s-a gandit ca Moldova, tara sa natala, ar fi un loc potrivit pentru convocarea acestui Sinod. Astfel, intre 15 septembrie si 27 octombrie 1642, la Iasi s-au tinut lucrarile acestui Sinod, care avea ca drept scop cercetarea Marturisirii ortodoxe a mitropolitului Petru Movila. Cele doua puncte care contineau influente catolice au fost indreptate, astfel ca la data de 30 octombrie Marturisirea, tradusa in greceste, a fost transmisa Sinodului patriarhal din Constantinopol, care in martie 1643 a aprobat ca traducerea greaca a acestei Marturisiri, sa devina Marturisirea ortodoxa a Bisericii sobornicesti si apostolesti a Rasaritului. Astfel, lucrarea invatatului mitropolit de neam roman devenea a treia marturisire de credinta a Bisericii ortodoxe, dupa Simbolul credintei si Dogmatica Sf. Ioan Damaschin. Dupa 1667, aceasta Marturisire va fi tradusa in mai multe limbi si tiparita in numeroase editii, fiind cercetata si apreciata de numerosi teologi, din toate timpurile si toate confesiunile, mult timp fiind folosita si ca manual in scolile teologice din Rusia, tarile romane sau alte parti. De aceea, pe buna dreptate, marele istoric si dogmatist Macarie Bulgakov socotea pe Petru Movila drept „parintele teologiei ortodoxe moderne”, iar profesorul Alexandru Elian remarca faptul ca ”opera lui Movila si-a castigat un loc neatins de nici o alta lucrare similara din cadrul teologiei simbolice ortodoxe”. In acest fel putem considera ca Petru Movila a fost un mare dar duhovnicesc facut de poporul roman Bisericii ucraino-bieloruse, dar si Ortodoxiei intregi.

Dupa o pastorire de 13 ani, mitropolitul Petru Movila a trecut la cele vesnice, fiind ingropat in biserica cea mare a Manastirii Pecerska. Prin testamentul sau, averea sa fost lasata Colegiului de la Kiev si catedralei Sfintei Sofia si manastirii Pecerska, pentru refacerea lor si pentru azilul de batrani.

Mitropolitul Petru Movila a pus pe colaboratorii sai sa faca cunoscuta viata duhovniceasca a calugarilor si ieromonahilor din Lavra Pecerska. Astfel au aparut cartile: Patericul Sfintilor din Pecerska (Kiev 1634) si Minunile Pesterilor Kievului (Kiev 1638). De asemenea s-a scris si despre icoanele facatoare de minuni din Pecerska. El insusi a tradus si publicat tratate ale Sfintilor Parinti pentru indrumare in viata duhovniceasca si ascetica a preotimii si a conducatorilor sai. A trecut la cele vesnice pe 22 decembrie 1646.

Canonizarea Ierarhului Petru Movila a fost savarsita de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene la 6 decembrie 1996 si proclamata la 15 decembrie a aceluiasi an, dar inscrisa in calendarul acestei Biserici la 31 decembrie. Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a aprobat, in sedinta sa de lucru din 12-13 martie 2002, praznuirea Sfantului Ierarh Petru Movila, Mitropolitul Kievului, la 22 decembrie.

Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

ACATISTUL SFÂNTULUI IERARH PETRU MOVILĂ

CONDACELE ŞI ICOASELE:

Condacul 1

Podobie: Apărătoare Doamnă…

Vestitorul Ortodoxiei și apărătorul credinței, Arhiereul lui Hristos, Petru al Kievului, să se cinstească după vrednicie, căci patria și neamul le-a lăsat, dar nu le-a uitat, de cele lumești s-a lepădat, pe cele cerești și veșnice dobândind, de aceea se veselește împreună cu ceata ierarhilor mărturisitori ai credinței, auzind cântarea: Bucură-te, Ierarhe Petru, apărător al dreptei credințe!

Icosul 1:

Ales fiind de Dumnezeu din pântecele maicii tale spre a deveni păstor vrednic al Bisericii Ortodoxe, împodobit cu smerita cugetare și credință neclintită, prin ispitele vieții ai trecut neșovăielnic, căci ai avut ca țintă neschimbată odihna în sălașele cerești. De aceea, te rugăm primește de la noi cântarea aceasta:

Bucură-te, făclie duhovnicească;
Bucură-te, slujitor al Ortodoxiei;
Bucură-te, purtător al harului Sfântului Duh;
Bucură-te, strănepot al Sfântului Voievod Ștefan cel Mare;
Bucură-te, cel ce te-ai dăruit cu totul Bisericii;
Bucură-te, întărire a credincioșilor;
Bucură-te, alungare a înșelăciunii;
Bucură-te, cel ce te-ai ostenit pentru Hristos;
Bucură-te, lumină a sufletelor tulburate;
Bucură-te, purtător al cuvintelor sfințite;
Bucură-te, povățuitor al Bisericii;
Bucură-te, păstor credincios;
Bucură-te, Ierarhe Petru, apărător al dreptei credințe!

Condacul al 2-lea:

Ca un trandafir bine-mirositor ai răsărit în binecuvântata grădină a Moldovei, având obârșia în slăvitul neam al Mușatinilor, dar ai sfințit prin viața și ostenelile tale pământul Ucrainei, unde ai fost rânduit de Dumnezeu ca arhiereu și îndrumător prea luminat al Bisericii pravoslavnice, când furtunile eresurilor izbeau corabia Ortodoxiei și biruitor ai cântat: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

În curțile domnești de la Suceava ai copilărit fiind ocrotit de Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou; ai deprins frumoasele învățături și obiceiuri și ai găsit pilde demne de urmat în viață. întărindu-ți mintea și sufletul cu povețele și rugăciunile părinților tăi, i-ai bucurat de darurile cu care Dumnezeu te-a binecuvântat, pentru care te lăudăm zicând:

Bucură-te, fiu al neamului românesc;
Bucură-te, sfințitor al poporului ucrainean;
Bucură-te, cel ce ai primit lumina Botezului;
Bucură-te, purtător al unui nume de apostol;
Bucură-te, slujitor al Evangheliei;
Bucură-te, cel împodobit cu lumina gândului;
Bucură-te, vestitor al cuvintelor vieții;
Bucură-te, purtător al harului;
Bucură-te, trăitor al smereniei;
Bucură-te, păzitor al poruncilor dumnezeiești;
Bucură-te, mireasmă a viețuirii curate;
Bucură-te, păstorule mult nevoitor;
Bucură-te, Ierarhe Petru, apărător al dreptei credințe!

Condacul al 3-lea:

Harul lui Dumnezeu te-a cercetat pe tine, sfinte, din pruncie, punând în sufletul tău dorul după cele sfinte și năzuința de a sluji lui Dumnezeu având de aproape învățător și povățuitor pe unchiul tău, Mitropolitul Gheorghe Movilă, de la care ai învățat a-L iubi pe Dumnezeu și a te jertfi pentru credință cântându-I: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Încă din fragedă tinerețe ai cunoscut osteneala pribegiei în țări străine și durerea de orfan, când părintele tău, voievodul Simion, a răposat și, prin rânduiala lui Dumnezeu, ai ajuns împreună cu mama și frații tăi în Polonia, unde te-ai desăvârșit în învățătura cărții. Cinstindu-te pentru iscusința ta, te lăudăm cântând:

Bucură-te, că ai răspuns chemării cerești;
Bucură-te, rod bun al Ortodoxiei;
Bucură-te, binecuvântarea neamului tău;
Bucură-te, vlăstar domnesc al Moldovei;
Bucură-te, rodire în pământ străin;
Bucură-te, călător neostenit;
Bucură-te, făclie a Bisericii;
Bucură-te, lucrător în via Domnului;
Bucură-te, ochi privighetor;
Bucură-te, minte ascuțită;
Bucură-te, cinstitor al Sfântului Mucenic Ioan cel Nou;
Bucură-te, propovăduitor neobosit;
Bucură-te, Ierarhe Petru, apărător al dreptei credințe!

Condacul al 4-lea:

Având povățuitori pe dascălii vremii și hrănindu-ți sufletul cu învățăturile Evangheliei Domnului, ocrotit fiind de rugăciunile maicii tale, ai ajuns la vârsta deplinătății când drumurile vieții s-au deschis înaintea ta, iar în vâltoarea timpului tău ai luptat pentru creștinătate cântând: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Dăruit fiind de Dumnezeu cu multe daruri și văzând pe cei din neamul tău lucrând cu multă stăruință pentru întărirea Ortodoxiei, prin ctitorirea de biserici și mănăstiri și prin danii la Muntele Athos, cu toată râvna ți-ai pus în slujba Bisericii toate puterile sufletești și trupești dovedindu-te un bun oștean, de aceea te lăudăm așa:

Bucură-te, luptător pentru credință;
Bucură-te, biruitorule al potrivnicilor;
Bucură-te, pom încărcat cu fapte bune;
Bucură-te, următor neclintit al lui Hristos;
Bucură-te, cinstitor al Maicii Domnului;
Bucură-te, cugetare la ceasul judecății;
Bucură-te, mângâiere a celor necăjiți;
Bucură-te, miluitor al sărmanilor;
Bucură-te, ajutător al întristaților;
Bucură-te, alipire de Piatra-Hristos;
Bucură-te, minte înțeleaptă;
Bucură-te, doritor al sfințeniei;
Bucură-te, Ierarhe Petru, apărător al dreptei credințe!

Condacul al 5-lea:

Cugetând la viețile sfinților, la faptele înaintașilor și la nemurirea sufletului, te-ai retras din viața ostășească și ai găsit în Biserică odihnă sufletului și răspunsuri la doririle inimii tale. Roagă-te acum pentru noi, credincioșii care ne luptăm cu valurile vieții, ca să ajungem la limanul mântuirii unde, izbăviți fiind, vom cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

N-ai râvnit domnia cea pământească și trecătoare ci viața veșnică și nepieritoare, mergând pe calea cea strâmtă și anevoioasă; cu ajutorul ceresc ai călătorit pe ea până la obștescul tău sfârșit și ai primit din mâinile lui Hristos locaș în împărăția sfinților, unde ai intrat cântând cântări de biruință. Pentru aceasta primește de la noi aceste laude:

Bucură-te, iubitor de curăție;
Bucură-te, mult ostenitorule;
Bucură-te, căutător al veșnicului Adevăr;
Bucură-te, rostire a cuvintelor pline de har;
Bucură-te, iubitor al vieții monahale;
Bucură-te, povățuitor al credincioșilor;
Bucură-te, împlinitor al virtuților;
Bucură-te, potolire a patimilor;
Bucură-te, cugetare a celor sfinte;
Bucură-te, viețuire aleasă;
Bucură-te, cugetare smerită;
Bucură-te, slujitor al lui Hristos;
Bucură-te, Ierarhe Petru, apărător al dreptei credințe!

Condacul al 6-lea:

Punând în slujba Bisericii lui Hristos toate averile tale, te-ai dăruit pe tine însuți cu totul lui Dumnezeu, slujind cu râvnă neobosită în obștea Lavrei Pecerska din Kiev, unde ai înmulțit talanții primiți. Bucurându-ne de cereasca ta alegere, te lăudăm și cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Printr-o minunată rânduială dumnezeiască ai fost ales de obștea mănăstirii pentru a îndeplini ascultarea de egumen. Cu dragoste și răbdare ai povățuit și luminat pe cei ce veneau la tine, făcându-te îndrăgit de toți pentru sfințenia vieții tale. Luminează-ne și pe noi, cei ce te lăudăm pe tine, zicând așa:

Bucură-te, născător al virtuților;
Bucură-te, părinte al fiilor duhovnicești;
Bucură-te, sfătuitor iscusit;
Bucură-te, iubitor al bunelor nevoințe;
Bucură-te, pilduitor al faptei;
Bucură-te, întărire a celor slabi în credință;
Bucură-te, cinstitor al sfinților;
Bucură-te, sporire a lucrărilor bisericești;
Bucură-te, căutător al vistieriilor cerești;
Bucură-te, înnoire a vieții duhovnicești;
Bucură-te, slujire cu sfințenie;
Bucură-te, vrednicule de îndoită cinste;
Bucură-te, Ierarhe Petru, apărător al dreptei credințe!

Condacul al 7-lea:

Trudind fără preget pentru mântuirea credincioșilor ai întemeiat la Pecerska prima academie teologică, unde s-au format apărători ai Ortodoxiei, fiind cu dragoste îndemnați și povățuiți de tine. Hrănește-ne și pe noi cu povețele tale, preafericite Părinte Petru și luminează-ne mintea, ca să umblăm în calea voii lui Dumnezeu, cântându-I: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Cine va putea spune nevoințele tale, sfinte, privegherile de toată noaptea, metaniile, lacrimile pe care le aduceai lui Hristos pentru mântuirea sufletului tău și a păstoriților tăi. Așa te-ai făcut pildă tuturor prin înțelepciunea cugetării și dragostea de Dumnezeu, iar noi îți cântăm:

Bucură-te, bărbăție duhovnicească;
Bucură-te, ocrotire a fiilor sufletești;
Bucură-te, ostenitor neobosit;
Bucură-te, pocăință neîntreruptă;
Bucură-te, prieten al sfinților lui Hristos;
Bucură-te, pildă a nevoitorilor;
Bucură-te, slujitor harnic;
Bucură-te, arhiereu darnic;
Bucură-te, învățător duhovnicesc;
Bucură-te, păstor iubit de Tatăl ceresc;
Bucură-te, vas al alegerii Domnului;
Bucură-te, locaș curat al Duhului Sfânt;
Bucură-te, Ierarhe Petru, apărător al dreptei credințe!

Condacul al 8-lea:

De la păstorirea de egumen, după scurtă vreme, ai trecut la slujirea arhierească, fiind ales mitropolit al Kievului și al întregii Ucraine, fără cârtire purtând pe umeri crucea arhierească, lucrând cu râvnă pentru luminarea poporului prin întemeierea de școli, tipografii, spitale, frății ortodoxe, care ajutau pe cei din nevoi, aducând aproape pe fiii Bisericii lui Hristos, care împreună cu noi strigă: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Nici de vitregiile vremurilor, nici de mulțimea vrăjmașilor nu te-ai temut, înnoind cu totul viața Bisericii din Ucraina. Cu vitejie ai înfruntat pe potrivnici, care luptau împotriva Ortodoxiei, și ai scos din mâinile lor multe biserici pe care le-au răpit; de aceea minunându-ne de viețuirea ta, îți cântăm:

Bucură-te, ierarh înțelepțit de Dumnezeu;
Bucură-te, lucrător cu trezvie;
Bucură-te, neîncetată rugăciune;
Bucură-te, semănător duhovnicesc;
Bucură-te, răbdător în suferință;
Bucură-te, luptător al Bisericii;
Bucură-te, mustrare a celor potrivnici;
Bucură-te, îndemnare la virtuțile creștinești;
Bucură-te, povățuitor al dreptcredincioșilor;
Bucură-te, părinte al frăției ortodoxe;
Bucură-te, ocrotitor al celor slabi;
Bucură-te, arhiereu vrednic de laudă;
Bucură-te, Ierarhe Petru, apărător al dreptei credințe!

Condacul al 9-lea:

Ce laude vrednice vom aduce ție, slujitor ales al Bisericii; căci prin tine a rodit credința ortodoxă, lăsând urmașilor cărți folositoare și ziditoare de suflet, care împodobesc cununa răsplătirilor pregătită pentru tine de Domnul în ceruri. Așadar, nu înceta cu rugăciunile tale să alungi rătăcirile și eresurile pierzătoare de suflet, ca să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Cuvintele marelui Apostol Pavel: „Toate le pot în Hristos, Cel care mă întărește”, te-au întărit în luptele pe care le-ai purtat pentru credință, fără a te înfricoșa, căci ai săvârșit lucrarea apostolească de vestire a cuvântului Evangheliei, biruind toate vicleniile potrivnicilor. întărește-ne pe noi cu puterea îndrăznelii tale, cei ce ne poticnim și suntem neputincioși, ca să-ți cântăm așa:

Bucură-te, iubitor al sfințeniei;
Bucură-te, învățător al virtuților;
Bucură-te, împăciuitor al popoarelor;
Bucură-te, păstor al Bisericii Ucrainei;
Bucură-te, teolog al dreptei credințe;
Bucură-te, alcătuitor al „Mărturisirii ortodoxe”;
Bucură-te, pricinuitorul Sinodului de la Iași;
Bucură-te, slujitor al întregii Ortodoxii;
Bucură-te, prieten al lui Vasile Voievod;
Bucură-te, sfetnic al Patriarhiei Ecumenice;
Bucură-te, luptător pentru adevăr;
Bucură-te, iubitor de sfințenie;
Bucură-te, dăruire jertfelnică pentru frați;
Bucură-te, Ierarhe Petru, apărător al dreptei credințe!

Condacul al 10-lea:

Cel ce în vremuri tulburi ai știut a păstra nestinsă lumina Ortodoxiei și ai mărit-o prin darurile și sârguința ta, cel ce te-ai ostenit pentru facerile de bine și ai mângâiat pe toți cei din nevoi și suferințe, ajută-ne și pe noi, luminându-ne calea mântuirii când suntem cuprinși de nepăsare, ca să cântăm împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Tu, Doamne, Cel ce ai creat lumea și tuturor toate cele de folos le dăruiești, Cel ce răsplătești cu bunătate pe aleșii Tăi ca să fie mijlocitori și pururea rugători în fața Tronului Tău pentru noi păcătoșii, primește rugăciunile Părintelui nostru Petru, care prin chemarea și slujirea sa, mijlocește pentru popoarele ortodoxe și ne auzi pe noi care cinstim pe sfântul Tău:

Bucură-te, comoară a Bisericii Ortodoxe;
Bucură-te, propovăduitor al credinței adevărate;
Bucură-te, podoabă a teologiei;
Bucură-te, laudă a ortodocșilor;
Bucură-te, învățător înțelept;
Bucură-te, luminător al conștiințelor;
Bucură-te, lucrător al prieteniei dintre popoare;
Bucură-te, om al lui Dumnezeu;
Bucură-te, părinte al Bisericii;
Bucură-te, păzitor al frăției adevărate;
Bucură-te, călăuză vieții duhovnicești;
Bucură-te, cel încununat de Hristos;
Bucură-te, Ierarhe Petru, apărător al dreptei credințe!

Condacul al 11-lea:

Ca o lumânare în sfeșnic ai luminat pe toți, binecuvântând obștea călugărilor, odihnind pe cei osteniți, întărind pe cei slăbănogi, mângâind pe cei întristați, pe sărmani miluindu-i și pe toți iubindu-i cu părintească dragoste, îndemnându-i spre Lumina Hristos, bine chivernisind darurile încredințate ție. Pentru aceasta, avându-te pe tine ocrotitor, cu mulțumire cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Părinte al Bisericii Ucrainei, prieten al Poloniei și iubitor al neamului tău românesc, ai trimis în Moldova și în țara Românească tiparnițe și meșteri iscusiți, profesori la Academia din Iași, cărți bisericești și Pravile pentru întărirea vieții duhovnicești. De aceea, noi te lăudăm și nădăjduim ca prin sfintele tale rugăciuni să ajungem la bucuria cea fără de sfârșit a darurilor cerești, și lăudând moștenirea luminii faptelor tale îți cântăm așa:

Bucură-te, păstor înțelept;
Bucură-te, chivernisitor al bunelor rânduieli;
Bucură-te, vindecător sufletesc;
Bucură-te, învățător în tainele credinței;
Bucură-te, ajutător al săracilor;
Bucură-te, dascăl al pocăinței;
Bucură-te, sprijinitor al celor prigoniți;
Bucură-te, săvârșitor al faptelor bune;
Bucură-te, stareț al Lavrei Pecerska;
Bucură-te, mitropolit al Kievului;
Bucură-te, candelă a Bisericii;
Bucură-te, cetățean al raiului;
Bucură-te, Ierarhe Petru, apărător al dreptei credințe!

Condacul al 12-lea:

Știind mai dinainte că se apropie ceasul călătoriei celei mari, ai pus în bună rânduială toate ale Bisericii, averea ai dăruit-o școlilor și mănăstirilor, apoi, mulțumind lui Dumnezeu pentru toate, împodobit în haina credinței ortodoxe, te-ai apropiat de Tronul Dreptului Judecător, de unde ai primit răsplata cuvenită și odihna cerească, cântând în veci: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Scurtă ți-a fost viața pământească, dar veșnică îți este pomenirea; puțină vreme ai slujit în vrednicia arhierească, dar însutite au fost roadele; buna alergare ai săvârșit, nădejde și bucurie semănând în sufletele credincioșilor, iar ei cu multă jale te-au petrecut la Pecerska, unde cu trupul te-ai adăugat sfinților ce odihnesc aici, iar cu sufletul sfinților din cer, pentru care cu dragoste cinstim pomenirea ta și-ți cântăm așa:

Bucură-te, vestitor al Cuvântului Cel întrupat;
Bucură-te, sprijinitor al Ortodoxiei;
Bucură-te, purtător al bunătăților dumnezeiești;
Bucură-te, vas duhovnicesc;
Bucură-te, nevoitor al Bisericii luptătoare;
Bucură-te, biruitor al ispitelor;
Bucură-te, că te odihnești acum în ceruri;
Bucură-te, că lauzi pe Domnul împreună cu îngerii;
Bucură-te, că ai ajuns în lumina viații veșnice;
Bucură-te, primitor al bucuriei netrecătoare;
Bucură-te, purtător al cununii de slavă;
Bucură-te, rugător al nostru către Domnul;
Bucură-te, Ierarhe Petru, apărător al dreptei credințe!

Condacul al 13-lea:

O, fericite Ierarhe Petru, arhiereu al lui Hristos, părintele nostru ocrotitor și luminător, întăritor al nostru în necazuri și supărări, slujitor al adevărat al Cuvântului, cercetează-ne pe noi din ceruri, precum odinioară pe pământ pe păstoriții tăi și potolește încercările ispitelor ce năvălesc asupra noastră; ajută-ne în nevoințele noastre și cu rugăciunile tale întărește dreapta credință și iubirea frățească, apără Biserica Ortodoxă de năvălirile ereticilor și de uneltirile potrivnicilor, umple inimile noastre de bucurie sfântă și de dragoste către aproapele, ca împreună să-I cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zic iarăşi
Icosul 1: „Ales fiind de Dumnezeu…” şi
Condacul 1: „Vestitorul Ortodoxiei…”