Se cuvine să se ştie că trebuie să vină antihrist. Este antihrist tot cel care nu mărturiseşte că Fiul lui Dumnezeu a venit în trup (I Ioan 4, 3) că este Dumnezeu desăvârşit şi că S-a făcut om desăvârşit, fiind în acelaşi timp şi Dumnezeu. Dar în sens propriu şi special, antihrist se numeşte acela care vine la sfârşitul veacului (Matei 13, 40; 24, 5). Trebuie, însă, să se propovăduiască Evanghelia la toate neamurile, după cum a spus Domnul (Matei 24, 14). Şi atunci va veni mustrarea iudeilor protivnici lui Dumnezeu. Domnul le-a spus lor: ’’Eu am venit în numele Tatălui Meu şi nu Mă primiţi; vine altul în numele Lui şi pe acela îl veţi primi’’ (Ioan 5, 43). Iar Apostolul: ’’Pentru aceea, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să se mântuiască, va trimite lor Domnul lucrarea înşelăciunii, ca să creadă minciunii, pentru a fi osândiţi toţi acei care n-au crezut adevărului, ci le-a plăcut nedreptatea’’ (II Tesaloniceni 2, 10-12).

Aşadar, iudeii n-au primit pe Domnul Iisus Hristos şi Dumnezeu care este Fiul lui Dumnezeu, dar vor primi pe înşelător, pe cel care se numeşte pe sine Dumnezeu. Că se va numi pe sine însuşi Dumnezeu îl învaţă îngerul pe Daniil, spunând aşa: ’’Nu va ţine seama de Dumnezeul părinţilor lui’’ (Daniil 11, 37). Iar Apostolul spune: ’’să nu vă amăgească pe voi nici într-un chip, că va veni mai întâi lepădarea de credinţă şi se va arăta omul păcatului, fiul pierzării, protivnicul, care se înalţă pe sine mai presus de tot ce este Dumnezeu sau este închinat, aşa încât să şadă el, arătându-se pe sineşi cum că ar fi Dumnezeu’’ ( II Tesaloniceni 2, 3-4). Când spune Apostolul ’’în Biserica lui Dumnezeu’’, nu vorbeşte de Biserica noastră, ci de cea veche, cea iudaică.

Citeşte şi:  Filocalia este o culegere de texte de sfinți aparținând tradiției isihaste

Căci antihrist nu va veni la noi, ci la iudei. Nu va veni pentru Hristos, ci contra lui Hristos; pentru acest motiv se şi numeşte antihrist. Trebuie mai întâi să se predice Evanghelia la toate neamurile (Matei 24, 14). ’’Şi atunci se va arăta cel fără de lege, a cărui venire va fi cu lucrarea satanei, cu toată puterea şi cu semne şi cu minuni mincinoase, cu toată amăgirea nedreptăţii la cei care pier, pe care Domnul îl va omorî cu graiul gurii Sale şi-l va pierde cu venirea arătării Sale’’ (II Tesaloniceni 8, 9). Deci nu însuşi diavolul se va face om aşa cum S-a înomenit Domnul – să nu fie! – ci se naşte un om din curvie şi primeşte toată puterea lui satan. Căci Dumnezeu, cunoscând mai dinainte toată perversitatea voinţei lui, pe care o va avea, îngăduie ca să locuiască diavolul în el. Se naşte, deci, din curvie, după cum am spus, este crescut în ascuns şi pe neaşteptate se răscoală, se împotriveşte şi împărăţeşte.

Citeşte şi:  Întotdeauna să ne rugăm ca Domnul să ne povăţuiască ce anume trebuie să facem, şi Domnul nu ne va lăsa să ne rătăcim

La începutul împărăţiei lui, dar mai degrabă a tiraniei lui, ia chipul sfinţeniei, iar când ajunge stăpânitor, persecută Biserica lui Dumnezeu (Matei 24, 6-10) şi-şi face cunoscută toată răutatea lui. Va veni cu ’’semne şi minuni mincinoase’’ (II Tesaloniceni 2, 9), înşelătoare şi nu adevărate, şi pe care cei care au slabă şi neîntărită temelia minţii, îi va înşela şi-i va despărţi de Dumnezeul cel viu, încât ’’să se smintească de va fi cu putinţă şi cei aleşi’’ (Matei 24, 24). Vor fi trimişi Enoh şi Ilie Tesviteanul (Maleahi 4, 5; Matei 17, 10-12), şi ’’vor întoarce inima părinţilor către copii’’ (Maleahi 4, 6), adică sinagoga către Domnul nostru Iisus Hristos şi către predica Apostolilor, dar ei vor fi omorâţi de antihrist.

Citeşte şi:  Sufletul celui smerit e ca marea: dacă arunci o piatră în mare, ea tulbură pentru un minut faţa apelor, după care se scufundă în adâncuri

Şi va veni Domnul din Cer, în chipul în care Sfinţii Apostoli l-au văzut mergând la Cer (Faptele Apostolilor 1, 11), Dumnezeu desăvârşit şi om desăvârşit cu slavă şi cu putere (Luca 21, 27) şi va omorî pe omul fărădelegii şi fiul pierzării cu duhul gurii Lui (II Tesaloniceni 2, 8). Aşadar, nimeni să nu aştepte pe Domnul de pe pământ, ci din Cer, după cum Însuşi ne-a dat încredinţare (Matei 16, 27; 25, 31; Luca 21, 27).