Sfântul Ioan Gură de Aur acordă o asemenea importanţă copiilor încât face următoarea afirmaţie: „Cel mai mare păcat dintre toate şi cea mai mare răutate este aceea de a-şi neglija copiii”.

În Omilia LXVI la Facere, Sfântul Ioan Gură de Aur îi avertizează pe părinţi în privinţa pericolelor de a lăsa moştenire copiilor substanţiale sume băneşti, dacă nu i-au pregătit în mod adecvat să le folosească cum se cuvine:

„Drept aceea, să nu ne îngrijim să strângem bani mulţi pentru a-i lăsa moştenire copiilor, ci mai degrabă să-i învăţăm a fi înţelepţi şi să-I cerem lui Dumnezeu să-i binecuvânteze. Vedeţi, aceasta este cea mai mare bogăţie; această bogăţie nu poate fi măsurată, nu poate fi cheltuită, şi duce la agonisirea de şi mai mari bogăţii pe zi ce trece. În fapt, nimic nu poate întrece înţelepciunea, nimic nu este mai puternic decât înţelepciunea” (Omilia LXVI la Facere, pp. 262-263).

Într-alt loc, adresându-se mamelor (cu elocinţa sa specifică, din care nu lipsesc hiperbolele), el le vorbeşte despre educarea fiicelor lor în duhul evlaviei creştine: „Căci dacă le veţi creşte astfel, le veţi izbăvi nu numai pe ele, ci şi pe bărbatul care le este hărăzit – şi nu numai pe el, ci şi pe copiii lor, şi nu numai pe ei, ci şi pe nepoţii lor” (Omilia X la I Timotei, p. 437).

În aceeaşi omilie, Sfântul Ioan Gură de Aur se referă şi la felul în care contribuie naşterea de prunci la mântuirea părinţilor. În general, el acordă o asemenea importanţă copiilor încât face următoarea afirmaţie: „Cel mai mare păcat dintre toate şi cea mai mare răutate este aceea de a-şi neglija copiii”. (Către cei care atacă viaţa monahală, p. 126)

David C. Ford, Bărbatul şi femeia în viziunea Sfântului Ioan Gură de Aur, traducere din limba engleză de Luminiţa Irina Niculescu, Editura Sophia, Bucureşti, 2004, pp. 107-108