Mântuitorul Hristos ne îndeamnă în Evanghelie să ne iubim nu numai apropiaţii, ci şi duşmanii. Creştinii care cu adevărat vor să trăiască după poruncile Domnului nu-şi urăsc semenii şi fac binele cât le stă în puteri. Desăvârşirea evanghelică ne învaţă să-i iubim şi să-i binecuvântăm pe vrăjmaşi, ca pe nişte binefăcători. Iată cum ne tâlcuieşte acest lucru Sfântul Nicolae al Serbiei:
Sfântul Nicolae Velimirovici – Binecuvintează, Doamne, pe vrăjmaşii mei!
Doamne, binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem! Vrăjmaşii m-au împins şi mai mult spre Tine, în braţele Tale, mai mult decât prietenii. Aceştia m-au legat de pământ şi mi-au răsturnat orice nădejde spre pământ. Vrăjmaşii m-au făcut străin faţă de împărăţiile pământeşti şi un locuitor netrebnic, faţă de pământ. Precum o fiară prigonită, aşa şi eu, prigonit fiind, în faţa vrăjmaşilor, am aflat un adăpost mai sigur, ascunzându-mă sub cortul Tău, unde nici vrăjmaşii, nici prietenii, nu pot pierde sufletul meu.
Doamne, binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem. Ei au mărturisit în locul meu păcatele mele în faţa lumii. Ei m-au biciuit, când eu m-am cruţat de biciuire. Ei m-au chinuit atunci când eu am fugit de chinuri.
Ei m-au hulit atunci când eu m-am măgulit pe mine însumi.
Ei m-au scuipat atunci când eu m-am mândrit cu mine însumi.
Când eu m-am făcut înţelept, ei m-au numit nebun.
Când m-am făcut puternic, ei au râs de mine ca de un pitic.
Când am vrut să conduc pe oameni ei m-au împins înapoi.
Când m-am grăbit să mă îmbogăţesc, ei m-au smucit înapoi cu mână de fier.
Când m-am gândit să dorm liniştit, ei m-au trezit din somn.
Când mi-am zidit casă pentru viaţă lungă şi liniştită, ei au răsturnat-o şi m-au izgonit afară. Într-adevăr, vrăjmaşii m-au dezlegat de lume şi mi-au prelungit mâinile până la veşmântul Tău. Binecuvântează, Doamne, pe vrăjmaşii mei!
Binecuvântează-i şi-i înmulţeşte; asmute-i şi mai mult împotriva mea, ca fuga mea spre Tine să fie fără întoarcere; ca să se rupă nădejdea mea în oameni ca pânza de păianjen; ca smerenia să împărăţească deplin în inima mea; ca inima mea să devină mormântul celor rele. Ca toată comoara mea să o adun în ceruri. Ah, de m-aş elibera odată de autoamăgire, care m-a încâlcit într-o mreajă cumplită a vieţii înşelătoare!
Vrăjmaşii m-au învăţat să ştiu ceea ce puţin ştiu în lume: că omul nu are pe pământ vrăjmaşi afară de sine însuşi. Doar acela urăşte pe vrăjmaşi, care nu ştie că vrăjmaşii nu sunt vrăjmaşi, ci prieteni severi. De aceea, Doamne, binecuvântează pe prietenii şi pe vrăjmaşii mei! Sluga blesteamă pe vrăjmaşi căci nu ştie, iar Fiul îi binecuvântează căci ştie. Fiul ştie că vrăjmaşii nu pot să se atingă de viaţa lui. De aceea El păşeşte liber între ei şi se roagă lui Dumnezeu pentru aceştia.
Doamne, binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem!
Sfântul Nicolae Velimirovici, Rugăciuni pe malul lacului.
AMIN
Amin! ❤️🙏🙏🙏
Nu ne putem iubi vrajmasii pentru ca suntem departe de smerenie si de sfintenie . Noi credem ca si Dumnezeu ii uraste pe cei care fac rau , dar realitatea este ca Dumnezeu nu-Si intoarce fata decat de la cei ce se cred buni ei insisi , chiar daca sunt . Pentru ca , a te crede bun pe tine insuti , inseamna a crede ca esti mai bun ca altii , ceea ce te transforma direct intr-un fariseu.
pentru ce să vă răsplătească Domnul, dacă nu aţi suferit nimic?
pentru suferinţă cum zice Sf. Arsenie Papacioc vă va răspunce Cerurile!
cine vă aduce suferinţe înafară de vrăjmaş?
şi dacă vrăjmaşul vă aduce suferinţă = cununi în ceruri, atunci nu are rost să vă urâţi făcătorii de bine în toată puterea cuvântului!
Nu este un sfat, este o poruncă – IUBIŢI-VĂ VRĂJMAŞII!!!