Cu zgomot și fără cinste au murit ereticii nebuni. Însăși moartea lor mărturisește mânia lui Dumnezeu împotriva lor din cauza minciunilor pe care le răspândeau și din cauza necazurilor cauzate Bisericii lui Dumnezeu.

Sfântul Ierarh Nicolae Velimirovici: Ca să fiţi mai fericiţi decât sunteţi, urmaţi această pravilă

Arie, care fusese condamnat la Niceea, și astfel a venit într-o zi la împăratul Constantin și l-a rugat pe împărat să fie primit din nou în Biserică. Împăratul l-a întrebat dacă crede în Crezul de la Niceea, iar el, cel rău, ținând sub haină hârtia care conținea crezul său cel rău şi eretic, s-a lovit în piept și a zis „Așa cred.

Împăratul a crezut că Arie s-a pocăit și l-a trimis la patriarhul Alexandru pentru a-l primi în Biserică. Alexandru nu a vrut să-l primească pe Arie, știind că era un mincinos. Dar împăratul a stabilit ziua în care Arie urma să fie primit în Marea Biserică.

În ajunul acelei zile, patriarhul s-a rugat lui Dumnezeu ca Dumnezeu să-i ia sufletul ereticului înainte ca hulitorul să fie introdus în biserică. Când a sosit o anumită vreme, Arie, împreună cu oamenii împăratului și cu asociații săi, a mers la biserică, dar, ajungând la curtea lui Constantin, a simțit deodată o neliniște în suflet și în trup și s-a dus la un loc de nevoință trupească. Însoțitorii săi au așteptat mult timp întoarcerea lui și, în cele din urmă, s-au dus să vadă ce s-a întâmplat. Arie a fost găsit într-un loc împuțit, în sânge și murdărie, mort.

Dacă ne uităm la modul în care mor oamenii, vom vedea că moartea unei persoane servește adesea ca o amintire a păcatelor comise. După cum este scris: „Toți cei ce au luat sabia, prin sabie vor pieri și ei”. (Matei 26, 52).

Un exemplu în acest sens este Salomeea, fiica cea rea a Irodiadei, care a dorit și a primit capul lui Ioan Botezătorul pe un platou. Trăind în Spania, în orașul Lerida, împreună cu Irod și Irodiada, care fuseseră izgoniți, ea a mers într-o zi pe gheață peste râul Sicoris. Gheața a cedat, iar ea a căzut în râu. Gheața i-a strâns gâtul, iar ea s-a zbătut în apă, dansând cu picioarele așa cum făcuse cândva în palatul lui Irod. Nu s-a putut nici îneca, nici ieși, până când gheața ascuțită i-a tăiat capul. Trupul ei a fost dus de apă, iar capul i-a fost adus Irodiadei pe o farfurie, așa cum fusese odată capul lui Ioan Botezătorul.

* * *

„Viață și moarte v-am oferit”, le-a spus Moise copiilor lui Israel, deci alegeți viața pentru a fi în viață. Există anumite momente în viața omului când trebuie să aleagă între viață și moarte. Iuda a fost ispitit de argint într-un astfel de moment și a ales moartea, adică păcatul lăcomiei. Când comandantul a vrut să-l ridice pe războinicul Marin la rangul de ofițer, un om invidios i-a raportat că Marin era creștin. Comandantul i-a dat lui Marin 3 ore pentru a face o alegere între viață și moarte, adică să se lepede de Hristos sau să moară pentru El.

Marin s-a dus la episcopul local, Teoctist, pentru sfaturi. Episcopul l-a condus în biserică, l-a așezat în fața Evangheliei și, arătând mai întâi spre Evanghelie și apoi spre sabia care atârna la șoldul lui Marin, a spus „Alege, viteazule, unul din două lucruri: fie să porți sabia și să slujești temporar regelui pământesc, și apoi să pieri veșnic, fie să devii soldat al Regelui Cerului și să-ți dai viața pentru numele Său sfânt, scris în această Carte, și să domnești cu El în viața fără de moarte. Marin a luat decizia fără ezitare, a îmbrățișat Evanghelia și a îmbrățișat moartea pentru a trăi veșnic.

* * *

Având profeții clare despre Hristos Domnul, de ce nu au crezut evreii în El ca Mesia? Din cauza mândriei lor nebunești, din cauza atrocităților lor nebunești împotriva oamenilor sfinți și neprihăniți. Ce ramură este aceasta din rădăcina lui Isai, dacă nu Domnul Hristos? Isai a fost tatăl regelui David, iar din seminția lui David era așteptat Mesia.

Din seminția lui David a venit El, din Betleem, cetatea lui David. Ramura lui Isai semnifică descendența trupească a Domnului din Fecioara Maria, din familia lui Isai și David, iar ramura din rădăcina lui Isai semnifică adevărul manifestat în El, care a fost călcat în picioare de mulți împărați ai casei lui David. Un adevăr călcat în picioare este ca un butuc uscat. Dar din rădăcina unui astfel de butuc izvorăște uneori un lăstar verde. Domnul Isus a fost un astfel de lăstar viu. Prin mama Sa, El era din seminția lui David, dar prin Concepția Sa divină era din Duhul Sfânt. În veșnicie din Tatăl fără mamă, iar în timp din Mama fără tată.

În veșnicie, ideea de umanitate a apărut sub chipul Dumnezeirii; în timp, Dumnezeirea Sa a apărut sub formă de om. Pilat a privit în zadar la acea ramură din tulpina lui Iosafat când a exclamat: „Iată, un om!” Ar fi la fel ca și cum cineva ar vedea un fir electric într-un cablu electric și ar spune: „Iată, un fir!”. Nici acesta nu cunoaște electricitatea, nici acela nu-L cunoaște pe Dumnezeu în om.

Doamne Iisuse, Dumnezeu-Omul din om, fă-ne iubitori de Dumnezeu și ne mântuiește. Ție să-Ți fie slava și lauda în vecii vecilor. Amin.

Sfântul Nicolae Velimirovici, Proloage