Noi, slavă lui Dumnezeu, încă nu am pierit; bunătatea lui Dumnezeu încă ne mai rabdă, încă ne mai îndeamnă la pocăintă; încă mai puteam să ne pocăim şi să ne mântuim. Ei bine, să ne întoarcem la Dumnezeu şi să ne pocăim, ca sa ne mântuim.

Să ne sârguim de acum înainte a ne păzi de păcate, că prin acestea marele nume a lui Dumnezeu este necinstit; şi să-I multumim din inimă lui Dumnezeu, care rabdă păcatele noastre, şi să ne ruşinăm de noi înşine, că ne-am purtat cu atâta neruşinare înaintea lui Dumnezeu şi nu I-am dat cinstea şi slava cuvenită. Să ne îngrijim a face aceasta atâta vreme cât bunătatea lui Dumnezeu încă ne mai rabdă şi ne îndeamnă la pocăintă, ca nu cumva fiind nepăsători fată de bunătatea lui Dumnezeu să facem cunoştintă pe pielea noastră cu lucrarea dreptătii Lui: că nu este deşert cuvântul lui Dumnezeu, ci este adevărat la fel ca Dumnezeu Însuşi, şi ce vesteşte, aceea negreşit va fi şi se va împlini. Se va împlini ceea ce s-a zis: va răsplăti fiecăruia după faptele lui.

Citeşte şi:  De ce petreci in faptele cele pierzatoare?

’’Creştinii care trăiesc fără frică de Dumnezeu, care nu fac adevărată pocăintă şi sunt lipsiti de roade aduc ei, oare, jertfă lui Dumnezeu?”. Nicidecum. Ai văzut în ce stă jertfa creştină. Acei creştini nu se străduiesc să facă acele lucruri, prin urmare nu aduc nici o jertfă lui Dumnezeu. „Dar multi dintre ei zidesc biserici, îmbracă evangheliile în aur şi argint, cos veşminte pentru biserică, aduc lumânări şi tămâie”.

Cu nimic nu le folosesc acestea, fiindcă ei rămân neîndreptati şi nepocăiti, fiindcă lui Dumnezeu, deoarece este duh (v. Ioan 4, 24), nu Îi bineplăcem decât prin jertfa duhovnicească, adică prin credintă, prin supunerea voii noastre fată de voia Lui şi prin celelalte roade ale credintei. Iar ei, deşi fac faptele arătate mai sus, nu vor să aducă lui Dumnezeu jertfa ascultării, fără de care nimic nu Îi place lui Dumnezeu.

Citeşte şi:  Ce înseamnă ceea ce a scris Apostolul către Timotei într-una din epistole: „Stăruiește cu timp și fără timp”?

Pe deasupra, multi dintre ei clădesc biserici Domnului din piatră sau lemn, însă pe cele însufletite le părăsesc sau, şi mai rău, le strică. Evanghelia o împodobesc, dar de învătătura Evangheliei nici cu un deget nu vor să se atingă ş.a.m.d. Multi cos veşminte preoteşti şi mai fac şi altele, însă pe cei goi nu îi îmbracă şi, mai rău, îi despoaie pe altii şi mai fac şi alte nedreptăti. „Dar multi merg la biserică ca să se roage, să Îl slăvească, să Îl cânte şi să Îi multumească lui Dumnezeu!”.

Nici asta nu le foloseşte fiindcă ei cu gura cântă şi multumesc lui Dumnezeu, însă cu inima stau departe de El, precum spune Dumnezeu despre ei: Se apropie de Mine poporul acesta cu gurile lor şi cu buzele lor Mă cinstesc, dar inima lor departe stă de Mine (Matei 15, 8) – Şi prin viata lor cea nelegiuită necinstesc şi hulesc numele lui Dumnezeu. „Şi atunci, se află într-o stare primejdioasă?”

Citeşte şi:  Sf. Ambrozie: "În ziua a patra porunceşte Dumnezeu să se facă luminătorii: soarele şi luna şi stelele – soarele cel dintîi. " Despre rătăcirea ghicitorilor în stele (horoscoape) din ziua de astăzi

– Cu adevărat primejdioasă, fiindcă sunt supuşi osândei veşnice dimpreună cu închinătorii la idoli, cu care deopotrivă se află în rătăcire şi nu-L cinstesc pe singurul Dumnezeu, ci îşi jertfesc vointa şi sufletul păcatului şi prin păcat diavolului – dacă nu se vor întoarce fără fătărnicie şi nu se vor pocăi. „Şi ei cred în Dumnezeu?” – Nicidecum, căci credinta adevărată face roade bune şi de lucrurile rele se depărtează – iar ei Îl mărturisesc pe Dumnezeu, însă cu inima şi faptele se leapădă de El, precum învată Apostolul (Tit 1, 14). Despre aceştia vei afla mai multe din cele ce urmează. Totuşi, tu nu te uita la ei şi la credinta lor şi la faptele lor, ci ia aminte la ce ne învată cuvântul lui Dumnezeu şi tâlcuitorii lui, Sfintii Părinti şi Dascăli ai Bisericii.