Dacă o icoană bine realizată de un pictor ar fi găsită de un nepriceput și îndreptată după voia lui, oricine și-ar râde de această lucrare nebunească și mare ar fi necazul și mâhnirea celui ce a pictat-o.

Sfântul Tihon din Zadonsk: De ce e păcat să te fardezi?

Sfântul Tihon din Zadonsk: De ce e păcat să te fardezi?

Așijderea se întâmplă și cu acele femei care își înfrumusețează fețele lor cu farduri. Dumnezeul și Ziditorul nostru, ca un înțelept Zugrav, așa cum fiecărui om i-a întocmit o alcătuire a trupului și a sufletului, tot asa îi dăruiește fiecăruia și înfățișarea chipului.

Dacă oamenii își sulimenesc și își înfrumusețează chipurile lor, preschimbă și strică lucrul sfintelor Sale mâini și supun inimile tinere la sminteli.

Așa cum lui Dumnezeu Însuși, Ziditorului lor, îi pricinuiesc mâhnire, tot astfel se vor supune batjocurii oamenilor cu bună judecată, sau mai degrabă vor fi socotiți vrednici de plâns.

Citeşte şi:  Nu sta pe gânduri, ci doar dă-I Domnului inima ta, iar El va face din ea templu al Său

Iată unde duce înfrumusețarea chipurilor femeiești! Lucrarea lui Dumnezeu, ca și cum nu ar fi fost făcută bine – ceea ce este înfricoșător a cugeta și a grăi – este preschimbată de asemenea femei lipsite de buna cuviință.

În trupurile tinere patima desfrânării se dezlănțuie încă și mai mult. Prin nimic nu luptă diavolul mai mult pe creștin decât prin arma desfrânării! Asemenea femei își fac rău lor, iar aproapelui îi aduc o mare vătămare. Unii se feresc de ele ca de sperietori; alții își întorc ochii spre ele, încep să tânjească și nasc nelegiuirea (Psalmul 7, 15).

Unele îndrăznesc să intre cu o asemenea necuviință și în sfintele biserici. Adevărata frumusețe a celui ce se roagă este tânguirea, lacrimile, plângerea, plecarea genunchilor, iar nu înfrumusețarea trupului.

Citeşte şi:  Viaţa noastră pe pământ este război neîncetat cu păcatul, cu lumea şi cu trupul nostru multpătimaş

Ia aminte, pentru ce și unde vii cu o așa împodobire, ca să nu pleci cu cele mai cumplite păcate: Cât de înfricoșător este locul acesta! Aceasta nu e alta fără numai casa lui Dumnezeu (Facerea 28, 17).

Teme-te să vii cu o inimă plină de necurăție în locul cel sfânt și, ispitindu-i și pe alții, să faci din biserica lui Dumnezeu loc de necinste, ca nu cumva să cunoști judecata lui Dumnezeu asupra ta.

Dacă te vei cerceta pe tine însăți, te vei căi și vei regreta că te-ai înfrumusețat și că ai intrat împodobită nu doar în sfintele biserici, ci în oricare alte locuri – ceea ce îți doresc din inimă.

Podoaba voastră să nu fie cea din afară: împletirea părului, podoabele de aur și îmbrăcarea hainelor scumpe, ci să fie omul cel tainic al inimii, întru nestricăcioasa podoabă a duhului blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu. Că așa se împodobeau, odinioară, și sfintele femei, care nădăjduiau în Dumnezeu, supunându-se bărbaților lor, precum Sara asculta de Avraam și-l numea pe el domn (I Petru 3, 3-6).

Citeşte şi:  Lupta de a razbi in societatea moderna este capcana pentru abaterea mintii de la scopul ei primordial

Asemenea și femeile, în îmbrăcăminte cuviincioasă, făcându-și lor podoabă din sfială și din cumințenie, nu din păr împletit și din aur, sau din mărgăritare, sau din veșminte de mult preț; ci din fapte bune, precum se cuvine unor femei temătoare de Dumnezeu (I Timotei 2, 9-10).

Extras din Sfântul Ierarh Tihon de Zadonsk, Comoară duhovnicească, din lume adunată, Editura Cartea Ortodoxă, Editura Egumeniţa, 2008, Traducere din limba rusă de Rasofora Domnica Talea – Mănăstirea Nera