(Cuvânt pe care l-a ținut când a fost ales Patriarh al Rusiei în anul 1917)

Mult iubiți Părinți și frați!

Tocmai am răspuns cu formula rituală „mulțumesc și primesc”, dar ar trebui mai degrabă să plâng. Cât de grea este această ascultare! Câte lacrimi cere ea! Și mai ales în aceste vremuri atât de tulburi! Precum Moise, spun și eu lui Dumnezeu: „De ce-l chinui, Doamne, pe robul tău? De ce pui pe umerii mei greutatea unui popor întreg?”. Da! De acum înainte pe mine se reazemă povara tuturor bisericilor din Rusia și soarta mea este să-mi jertfesc zilnic viata pentru ele. Facă-se voia Domnului! El, Care îmi impune această sarcină, va ști să-mi ușureze povara. Gândul că această alegere s-a îndeplinit și cu voia Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, a cărei sfântă icoană a vegheat asupra celor două adunări, este pentru mine o încurajare și o mângâiere! Mă adăpostesc sub Sfântul ei Acoperământ, rugând-o să mă întărească și să cruțe acest oraș și întreaga Rusie de mizerie și de suferință.

* * *

Eu sunt cel mai mic dintre frații mei, cum era David. Și totuși Domnul a îngăduit să fiu ales.

Cine sunt eu, Doamne? De ce m-ai chemat? Doamne! Binevoiește acum să-l binecuvântezi pe robul Tău. Dă-i inimă luminată și minte înțeleaptă spre cârmuirea poporului Tău pe calea mântuirii. Fă-l să ardă de dragoste pentru fiii Bisericii Tale! Lărgește această inimă! Lucrarea unui episcop este o faptă de iubire. Iată restabilită Patriarhia în Rusia, dar în niște vremuri foarte amenințătoare, sub salve de focuri nimicitoare. Pentru a reface ordinea în Biserică, conducătorul ei va trebui să ia cu siguranță niște măsuri restrictive pentru a-i îndrepta pe răzvrătiți. Plângând ca Profetul Ilie, putem și noi spune: „Doamne, fiii Rusiei au părăsit credința Ta, ei au distrus altarele Tale și au tras în biserici și în lăcașurile sfinte din Kremlin; i-au masacrat pe preoții Tăi! Dar, precum oarecând Profetului, vocea Ta murmură încetișor inimilor noastre: „Am încă șapte mii de oameni care nu și-au plecat genunchii în fața Baal-ului modern, și care nu l-au părăsit pe adevăratul Dumnezeu” (I Regi 19, 14).

Citeşte şi:  Convertirea unui tânăr cu desăvârşire neştiutor, dar cu intenţie bună şi de aceea Dumnezeu l-a ajutat şi a sporit mult duhovniceşte

Și aud parcă vocea Domnului care îmi spune: Mergi! Și adună-i pe cei datorită cărora mai dăinuie încă pământul rus, dar nu părăsi oile rătăcite și vrednice de milă, sortite pierzaniei și morții. Du-le să pască într-o pășune binefăcătoare. Adu înapoi oaia cea pierdută, gândește-te la oaia cea rănită, întărește-o pe cea bolnavă, dar lipsește-te de oaia grasă și neascultătoare.

Fie ca Păstorul Cel mai mare să-mi vină în ajutor, pentru rugăciunile Prea Curatei Maicii Sale și ale Sfințiților Patriarhi moscoviți. Să ne binecuvânteze pe toți cu harul Său. Amin.

Citeşte şi:  Avva Dorotei: Cel ce vrea să se mîntuiască să nu se lenevească niciodată de mîntuirea lui!

* * *

Într-un mesaj adresat credincioșilor, în care descria persecuțiile împotriva credinței creștine și masacrele bestiale ale nevinovaților uciși fără să fi fost judecați, Patriarhul scria: „Ne întoarcem cu profundă durere spre acești monștri și le adresăm un avertisment de care să se teamă: Smintiților! Reveniți-vă! Încetați masacrele! Purtarea voastră nu e numai crudă, ci cu adevărat satanică, vrednică de focul cel veșnic în viața viitoare și de un blestem înfricoșător asupra urmașilor voștri aici pe pământ! În numele puterii pe care ne-a dat-o Dumnezeu, vă excomunicăm, aruncând asupra voastră anatema, dacă purtați încă numele de creștin, căci prin naștere ați aparținut Bisericii Ortodoxe”. Și voi, credincioși copii ai Bisericii lui Hristos, depărtați-vă de acest neam ucigaș, după cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Îndepîrtați pe cel rău din mijlocul vostru” (I Corinteni 5, 13). Ei smulg Bisericii puterea și bunurile ei datorită armelor uciga_ș, dar voi rezistați prin puterea credinței, îndreptând către Domnul rugăciunile voastre de cerere. Dacă e necesar să suferim pentru Hristos, vă îndemn, copii mult iubiți ai Bisericii, să suferiți împreună cu noi! (Scrisoare pastorală din 19 ianuarie 1918).

* * *

Tuturor vă lansez o chemare, vouă păstorilor și vouă episcopilor, fii și fiice întru Hristos: Grăbiți-vă să propovăduiți pocăința! Rugați-vă să înceteze acest conflict fratricid și aceste distrugeri! Chemați la pace, la dragoste, la unire! În sfârșit, într-un mesaj pe care l-a adresat Consiliilor comisarilor poporului cu ocazia primei aniversări a revoluției, Patriarhul le spunea: Când ați luat puterea, îndemnând poporul să aibă încredere în voi, i-ați făcut promisiuni. Cum lea-ți respectat? I-ați dat, cum scrie în Evanghelie, o piatră în loc de pâine, un șarpe în loc de pește (Matei 7, 9- 10). Ați schimbat patria pe o Internațională lipsită de suflet. Ați împărțit națiunea în tabere dușmane, ați aruncat-o într-un război fratricid, de o cruzime nemaiîntâlnită. Ați înlocuit iubirea creștină prin ură. În loc să aduceți pacea, ați stârnit în chip artificial lupta între clase, folosindu-vă de muncitori și de țărani, datorită mirajului revoluției mondiale… Ați promis libertatea, dar fiecare se simte amenințat și trăiește cu groaza percheziției, a jafului, a arestării, a deportării, a execuției. Încălcați această libertate, cu atât mai mult în ceea ce privește credința creștină, victimă a blasfemiilor și nelegiuirilor din presa voastră. Ați acaparat bunurile Bisericii care i-au fost date de generații de credincioși. Ați închis o parte din mănăstiri și biserici și interziceți accesul în Kremlinul Moscovei, acest loc scump întregului popor creștin.