Și nu numai atât, dar să nu avem nici o tovărășie cu cei neroditori, precum cu hotărâre a arătat Pavel, vorbind în Hristos și zicând: “Să nu fiți părtași la faptele cele fără de roadă ale întunericului” (Ef. 5, 11); și a adăugat: ” ci mai degrabă osândiți-le pe față” (ibidem).

Sfântul Vasile cel Mare: Să nu avem nici o tovărășie cu cei neroditori

Sfântul Vasile cel Mare: Să nu avem nici o tovărășie cu cei neroditori

4. Dar să arătăm că este această tovărășie (părtășie) sau după câte feluri se face aceasta. Deci îmi vine în minte ce este zis în Pilde: “Vino cu noi, să ne punem la pândă, ca să vărsăm sânge…” (1, 11) și la Apostol: “… voi toți sunteți părtași la același har cu mine” (Flp. 1, 7); și: “… ați împărtășit cu mine necazul” (Flp. 4, 14); și încă: “Cel care primește cuvântul învățăturii, să facă parte învățătorului din toate bunurile” (Gal. 6, 6).

Citeşte şi:  O icoană a Sfântului Serghie de Radonej izvorăşte mir la Kiev

De asemenea: “Aceasta ai făcut și am tăcut; ai cugetat fărădelegea, că voi fi asemenea ție, mustra-te-voi și voi pune înaintea feței tale păcatele tale” (Ps. 49, 22). Și din toate acestea socotesc că în tovărășia după lucru, când unul este împotriva altuia, atunci puțini privesc spre aceeași țintă, împărțindu-și lucrarea. Iar după cuget, fiecare lucrează sub semnul patimii sale.

Citeşte şi:  Acum a apărut o nouă boală pentru care au găsit un vaccin. Va fi obligatoriu să fiți vaccinați, căci trebuie să fiți marcați

Însă mai este și altă tovărășie, care și ea ascunde pe mulți într-însa, și care ni se lămurește prin purtarea de grijă a dumnezeieștii Scripturi.

Astfel este cu cel ce lucrează împreună cu cei răi, sau ia parte la sfatul pricinuitor de răutate, și tace și nu dă în vileag ce nu este adevărat, nici măcar după cele ce au fost scrise mai înainte.

Căci a tăcut și după cele zise de Apostol către corinteni: “Iar voi v-ați semețit, în loc mai degrabă să vă fi întristat, ca să fie scos din mijlocul vostru cel ce a săvârșit această faptă” (I Cor. 5, 2), la care a adăugat: “Curățiți aluatul cel vechi, ca să fiți frământătură nouă…” (I Cor. 5, 7).

Citeşte şi:  S-a pierdut în parte harul lui Dumnezeu, ca o consecință imediată a slăbirii credinței și a pierderii gustului creștinismului autentic

Iar cei ce negreșit fac bine cu inimă bună unul pentru altul, dar ignoră dorința și răutatea propusă, nu se fac vinovați din pricina cârdășiei în lucrare cu cei nelegiuiți,–ci pentru aceea că s-au aplecat spre o dorință străină, păzind regula iubirii, dar împotriva lui Dumnezeu.

Aceia își primesc și ei plata lor, după cum suntem adeseori încredințați de Însuși Domnul nostru Iisus Hristos.

Sfântul Vasile cel Mare, Despre Botez. Edit. ANASTASIA 1999, pag. 140-142