Sfeştania este denumirea populară pentru slujba Aghiasmei mici sau Sfinţirea cea mică a apei. Ea se săvârşeşte de către preot în biserici sau în casele credincioşilor cu diferite prilejuri. Slujba sfeştaniei cuprinde sfinţirea apei, stropirea cu apă sfinţită a celor prezenţi şi a tuturor camerelor precum şi rugăciuni pentru ocrotirea şi binele casei şi pentru sănătatea trupească şi sufletească a celor ce locuiesc în ea.

Termenul „aghiasmă” provine din limba greacă, cuvântul „aghiasmos”, care îşi are originea în cuvântul „aghios”(sfânt).  „Aghiasmos” se poate traduce şi ca slujbă de sfinţire, dar şi ca apă sfinţită. Astfel, atunci când spunem „voi face o aghiasmă”, înţelegem slujba, iar când spunem „voi bea un pic de aghiasmă”, ne referim la apă sfinţită.Există şi o altă explicaţie în legătură cu originea cuvântului „aghiasmă”. S-a spus că el  vine de la „iazma”. În DEX, cuvântul iazma, iezme, cu sensul de „arătare urâtă şi rea, nălucă, vedenie”, este indicat ca şi în DLR, cu etimologie necunoscută. Se poate găsi o explicaţie în legătură cu sensul cuvântului iasma-iazma, de „arătare urâtă şi rea, năluca, vedenie”, sens care este contrar celui originar de „apă sfinţită”. Explicaţia este următoarea: atunci când preotul sfinteşte apa, la sfârşit, cântă troparul: „Mântuieşte, Doamne, poporul Tău, şi binecuvintează moştenirea Ta, biruinţa binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte, şi cu crucea Ta păzeşte pe poporul Tău”. Când se cântă troparul, preotul stropeşte pe credincioşi în cele patru puncte cardinale cu apă sfinţită, spre alungarea „celui potrivnic”, adică a celui rău, a celui urât, care este nălucă, vedenie rea, satana. De la acţiunea stropirii cu apă sfinţită şi rostirea cântării ei, s-a reţinut în popor scopul urmărit prin aiasma – aiazma – iazma, de a alunga „arătarea urâtă şi rea”, adică duhul cel rău, satana.

Citeşte şi:  Rugăciune care se citește în fiecare post

Iată ce scrie în cartea de slujba a preotului pentru despre folosul sfeştaniei: „Această apă sfinţită, pe care Duhul Sfânt, prin rugăciunile preoţilor, o sfinţeşte, are multe feluri de lucrări, precum însăşi ectenia sfinţirii şi rugăciunea mărturisesc: prin stropirea ei, duhurile cele viclene din tot locul se alungă; se iartă şi păcatele cele mici de peste toate zilele, adică nălucirile diavoleşti şi gândurile cele rele; mintea se curăţeşte de lucrurile cele spurcate şi se îndreaptă spre rugăciune; bolile le alungă şi dă sănătate sufletească şi trupească. Toţi cei ce o primesc cu credinţă iau sfinţenie şi binecuvântare”.

Cine doreşte a chema preotul pentru a săvârşi sfeştania în casă, trebuie să ştie cum să se pregătească pentru aceasta.

Mai întâi toţi cei din casă este bine să postească înainte şi să se ferească de ceartă, duşmănii sau alte rele.

În al doilea rând, casa în care urmează a se face sfeştania trebuie curăţită cât mai bine, de la un capăt la altul şi toate lucrurile din ea. Nu este de închipuit să stropim cu apă sfinţită şi să facem rugăciuni pentru a curăţi casa de rele iar casa să fie murdară şi ne îngrijită. Apoi, orice slujbă săvârşită de preot este echivalentă cu aducerea lui Dumnezeu în casa aceia şi de aceea nu putem să avem casă neîngrijită.

Pentru slujba sfeştaniei, credinciosul trebuie să pregătească o măsuţă frumos acoperită, orientată spre răsărit, pe care se vor aşeza următoarele:

– un vas larg la gură cu apă;

– sfeşnic cu lumânări de ceară;

– un pomelnic cu cei ce locuiesc în casa şi cu cei pe care respectivii doresc să-i pomenească la rugăciune;

Citeşte şi:  Cântare de umilință - "Cuprins sunt din toate părțile..."

– dacă se face pentru prima dată sfeştanie în casă se mai pune un vas mic cu ulei şi un beţişor cu vată plus o paine si din cele ale mancarii;
– o icoană (dacă măsuţa nu se află în faţa icoanei din casa).

Preotul va veni cu busuiocul, tamaia si restul celor necesare sfintirii. Preotul va sta în faţa măsuţei şi credincioşii vor sta în spatele preotului, aşa cum stăm şi la biserică, toţi cu faţa spre răsărit. Toate uşile camerelor vor fi larg deschise pentru ca preotul să poată intra în ele pentru a le binecuvânta şi sfinţii.

Rugăciune pentru casa supărată de duhuri rele

Se face mai intai sfinţirea cea mică a apei (Slujba Aghiasmei mici)

Domnului să ne rugam. Doamne miluieşte !

Doamne, Dumnezeul mântuirii noastre, Fiul Dumnezeului celui viu, Care Te porţi pe heruvimi; Cel ce esti mai presus decat toata incepatoria şi stăpânia şi puterea şi domnia; Tu, cel mare si infricosator peste toti care sunt imprejurul Tau; Cel ce ai asezat cerul deasupra noastra si ai facut pa­mantul cu taria Ta si ai indreptat lumea cu intelep­ciunea Ta; Care cutremuri din temelie cele de sub cer, incat si stalpii lor se clatina; Cel ce zici soarelui si nu rasare, ascunzandu-se dupa stele; Care ame­ninti marea si o usuci pe ea; a Carui manie topeste stapaniile si puterile, si din pricina Caruia pietrele s-au sfaramat; Care ai zdrobit portile cele de arama si zavoarele cele de fier le-ai rupt, pe cel tare l-ai legat si pe slujitorii lui i-ai risipit; pe tiran cu crucea Ta l-ai doborat si pe balaur cu undita intruparii Tale l-ai prins si cu lanturi l-ai legat in intunericul iadului.

Tu, Doamne, intarirea celor ce-si pun nadejdea in Tine, zidul cel tare al celor ce si-au pus increderea in Tine, departeaza, izgoneste si imprastie toata lucra­rea diavoleasca, toata navalirea satanei, toata ban-tuiala puterii celei potrivnice de la casa aceasta si de la cei ce locuiesc in ea, care poarta semnul crucii Tale celei biruitoare si infricosatoare impotriva demo­nilor, si care cheama numele Tau cel sfant.

Citeşte şi:  Rugăciunea la vreme de ispită şi nevoi

Asa, Doamne, Care ai izgonit legiunea de demoni si ai poruncit duhului celui surd si mut si necurat sa iasa din omul cel cuprins de el si sa nu se mai in­toarca; Cel ce ai nimicit toata tabara vrajmasilor nostri cei nevazuti, iar credinciosilor ce Te cunosc pe Tine le-ai zis: iata, va dau voua putere sa calcati peste serpi si peste scorpii si peste toata puterea vrajmasului, insuti, Stapane, pazeste pe toti care sunt in casa aceasta de toata vatamarea si ispita, izbavindu-i de frica de noapte, de sageata ce zboara ziua, de lucrul ce umbla in intuneric, de intalnirea cu demonul de amiaza, pentru ca robii Tai si roabele Tale si pruncii, indulcindu-se de ajutorul Tau si cu tabara ingereasca fiind paziti, toti ca unul, intr-un gand, cu credinta sa cante: Domnul este ajutorul meu si nu ma voi teme de ce-mi va face mie omul. Si iarasi: nu ma voi teme de rau, pentru ca Tu cu mine esti.

Caci Tu esti, Dumnezeule, intarirea mea, Stapanitor tare, Domn al pacii, Tata al veacului ce va sa fie, si imparatia Ta este imparatia vesnica. Ca a Ta, a Unuia, este imparatia si puterea si slava, impreuna cu Parintele Tau cel fara de inceput si cu Preasfantul Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.