Sfînta Muceniţă Tatiana – 12/25 ianuarie

Sfînta Muceniţă Tatiana, diaconiţa, pe care Biserica noastră o pomeneşte astăzi, s-a născut în Roma veche, într-o familie nobilă, dar care cunoscuse credinţa creştină şi o păstra în taină din cauza persecuţiilor împăratului roman Antonin Eliogabal (218-222), renumit pentru fărădelegile sale.

Tatăl Sfintei Tatiana fusese de trei ori consul, însă era creştin binecredincios şi temător de Dumnezeu, păzind în taină credinţa cea dreaptă, pe care a împărtăşit-o şi fiicei sale. După moartea persecutorului Antonin, pe tronul Romei a urcat tînărul împărat Alexandru Sever (223-235). Avea doar 16 ani cînd a ajuns la domnie. Mama sa era creştină, Mammea, de la ea învăţînd să-L cinstească pe Hristos, însă nu cu dreaptă credinţă, acceptînd şi cultul zeilor, în palatul său găsindu-se, pe lîngă chipul lui Hristos, şi statuile zeilor Apolo şi Orfeu, dar şi imaginea lui Avraam, cel din legea veche. Alexandru, deşi nu-i prigonea pe creştini, ca cel născut din maică creştină, era amăgit de antipaţii săi, care făceau mult rău celor ce-L cinsteau pe Hristos.

Pentru rîvna cu care slujea Biserica, Sfînta Muceniţă Tatiana a suferit martiriul în timpul acestui împărat, refuzînd să jertfească idolilor.

Cutremur în templu, în urma rugăciunii ei

Ajungînd la vîrsta majoratului, sfînta muceniţă nu a voit să se mărite, ci a ales să trăiască în curăţie şi în dragoste faţă de Hristos, rugîndu-se ziua şi noaptea, ajutîndu-i pe cei bolnavi şi nevoiaşi. Părinţii sfintei nu s-au împotrivit acestei hotărîri, aşa că sfînta a mers mai departe, punîndu-se cu totul în slujirea bisericii. Datorită curăţiei în care îşi ducea viaţa, Sfînta Muceniţă Tatiana a fost aşezată de Biserica din Roma în rîndul diaconiţelor.

Deşi împăratul nu era cel care-i prigonea pe creştini, primejdia venea din partea dregătorilor mai mari sau mai mici, care căutau cu tot dinadinsul să dezrădăcineze credinţa în Hristos. Aşa se face că s-a dezlănţuit o mare prigoană, iar sfînta muceniţă care l-a mărturisit fără frică pe Hristos înaintea acestora a fost prinsă şi supusă la chinuri groaznice.

Mai întîi a fost dusă în templul zeului Apolo, pentru a-l cinsti şi a-i aduce jertfe. Ea însă s-a rugat lui Hristos, şi îndată s-a făcut cutremur, iar statuile zeului au fost distruse împreună cu o parte a templului. Foarte mulţi persecutori şi idolatri au murit atunci, iar diavolii care-şi făcuseră locaş între zidurile templului aceluia au fugit, tînguindu-se în întuneric.

S-a rugat pentru chinuitorii ei, iar unii dintre aceştia s-au întors la Hristos

Multe chinuri şi bătai a suferit sfînta de la cei necredincioşi. Astfel, pe cînd era chinuită de ighemoni, îngerii din ceruri au venit în ajutorul ei, stînd nevăzuţi lîngă dînsa şi lovindu-i pe cei ce o chinuiau, iar aceştia, nesuportînd chinuirea nevăzută, îl rugau pe judecător să le poruncească să înceteze chinul muceniţei, pentru că se simţeau mai munciţi decît ea.

În aceste momente de durere, Sfînta Tatiana se ruga pentru chinuitorii ei, ca şi aceştia să cunoască adevărul. Nu a durat mult şi rugăciunea ei a fost auzită, iar ighemonilor li s-a arătat o lumină cerească, care deschizîndu-le ochii sufletelor au putut vedea pe cei patru îngeri care stăteau în ajutorul sfintei, şi căzînd cu faţa la pămînt au zis: „Iartă-ne, slujitoarea adevăratului Dumnezeu, iartă-ne de cele ce ţi-am făcut fără de voie.”

Toţi aceştia, opt la număr, au devenit într-o clipă, din persecutori, martiri prin mărturisirea lui Hristos, botezîndu-se în sîngele lor după ce li s-au tăiat capetele.

Aruncată în foc şi dusă la fiare

În altă zi, muceniţa a fost dusă de judecător la templul zeiţei Artemis, pentru a aduce jertfă acesteia. Fecioara s-a arătat ca şi cum s-ar fi învoit acestui compromis şi, ajungînd ea în apropierea templului, diavolul care locuia aici s-a cutremurat de venirea ei, şi a zis: „Vai mie, vai mie!, unde voi fugi de la Duhul Tău, Dumnezeule al cerului, pentru că foc din cele patru unghiuri ale templului mă izgonesc?”.

În momentul în care sfînta s-a apropiat de templul acesta, fulgere au coborît la rugăciunea ei din cer, arzînd templul şi tot ce era în el. Altă dată, chinuitorii au aruncat-o în foc, dar focul nu o ardea potolindu-şi puterea şi cinstind pe roaba lui Hristos.

După multe chinuri care nu au făcut-o să-i cinstească pe idoli, ighemonii au aruncat-o la un leu, crezînd că acesta, flămînd fiind, o va sfîşia. Leul, simţind sfinţenia muceniţei, s-a aşezat la picioarele ei. După ce a fost luat de lîngă dînsa, leul a atacat pe unul dintre ighemoni, omorîndu-l.

I-au tuns părul, crezînd că aşa o vor birui

După foarte multe încercări de a o face pe sfîntă să renunţe la credinţa creştină, ighemonii i-au tuns părul capului, crezînd că aşa o vor birui. După ce au tuns-o, au închis-o în templul zeului Die, pentru că li se părea că de acum nu mai putea face nici un rău idolului lor, de vreme ce, o dată cu părul, s-au luat de la dînsa şi vrăjile. După două zile, ighemonii au venit la templu pentru a aduce jertfă zeului Die, dar cînd au intrat au găsit idolul sfărîmat şi pe sfînta luminată în rugăciune; toate rănile muncilor pe care le suferise parcă nu existaseră niciodată.

După mai multe pedepse (bătăi, scoaterea ochilor, flagelarea cu biciul, aruncarea în temniţă, tăierea sînilor, aruncarea la fiare, aruncarea în foc), care nu au avut nici un rezultat, judecătorul a hotărît moartea sfintei prin tăierea capului.

Scos din dregătoria sa, lîngă dînsa a suferit martiriul, prin decapitare, şi tatăl ei.

Capul sfintei se găseşte astăzi la Catedrala mitropolitană din Craiova, fiind adus în Ţara Românească din Constantinopol în timpul domniei Sfîntului voievod Neagoe Basarab.

Rugăciune către Sfînta muceniţă Tatiana

O, Sfîntă Tatiana, fecioară aleasă a Bisericii dreptmăritoare, ceea ce ai proslăvit pe Dumnezeu în mădularele tale cele muceniceşti, fii ocrotitoarea noastră în faţa necazurilor şi a primejdiilor.

Tu, Sfîntă Muceniţă, mireasă a lui Hristos Dumnezeu, ştiind cuvîntul: „oricine va voi să-şi scape sufletul său îl va pierde, iar cine va pierde sufletul său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va cîştiga”, nu te-ai temut şi cu bucurie ţi-ai dat viaţa pentru El.

Sfîntă Tatiana, vezi slăbiciunile şi neputinţele noastre, vezi teama noastră de greutăţi şi frica noastră de suferinţă şi nu ne lăsa pe noi, cei ce iubim patimile păcătoase mai mult decît pătimirea pentru Hristos şi nu suntem vrednici de numele de creştini, dar alergăm la ajutorul tău, ca să mijloceşti pentru noi pururea la iubitorul de oameni Dumnezeu să punem început bun pe calea pocăinţei.

Sfîntă Muceniţă Tatiana, aşa cum te-au înconjurat pe tine îngerii, aşa să ne înconjoare şi pe noi mila Domnului cu rugăciunile tale. Aşa cum rănile ţi-au fost tămăduite de Hristos, aşa să ne fie şi nouă tămăduite rănile sufletului prin mijlocirea ta. Ca întăriţi pe piatra credinţei, slavă, cinste şi închinăciune să înălţăm Unuia în Treime Dumnezeul nostru, Tatălui şi Fiului şi Sfîntului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Amin!