Părintii spun că şi diavolii vin la căpătâiul celui ce stă să moară.

Astfel, Sfântul Grigorie cel Mare scrie că un om foarte bogat şi „la fel de plin de vicii, ca de averi”, „pe pragul mortii, chiar în clipa când să-şi dea duhul, a deschis ochii şi a văzut şezând în fata lui duhuri hidoase şi întunecate, care încercau cu toată puterea să-l înşface în temnitele iadului.”

Citeşte şi:  Sfântul Nicolae Velimirovici: Un răspuns pentru cineva care crede că nu există Dumnezeu

Sfânta Teodora istoriseşte ea însăşi: „Atunci când m-am apropiat de sfârşitul vietii mele şi a sosit ceasul despărtirii sufletului meu de trup, am văzut o multime mare de arapi170 stând împrejurul patului meu. Fetele lor schimonosite erau negre ca funinginea, ca tăciunele şi ca smoala; ochii lor, ca nişte cărbuni învăpăiaţi de foc şi înfăţişarea lor era grozav de urâtă, ca gheena focului. Aceia făceau o mare tulburare şi gâlceava. Unii răgeau ca do-bitoacele, răcneau ca fiarele sălbatice, altii lătrau ca nişte câini sau urlau ca lupii.

Citeşte şi:  Nu confundăm smerenia cu naivitatea sau cu prostia. A fi smerit înseamnă a fi foarte demn

[…]

Toti iutindu-se asupra mea, se repezeau scrâşnind din dinti, vrând să mă înghită. Acele duhuri rele şi urâcioase se pregăteau […] aşteptând parcă să vină oarecare judecător […].

Atunci, sărmanul meu suflet a fost cuprins de mare fricăşi cutremur. Astfel, fiind muncită eu de relele acelea, deşi îmi era destulă amărăciunea mortii, acea înfricoşată vedere a acelor groaznici arapi, mi-a fost asemenea unei alte morti, încăşi mai cumplită, întorcându-mi ochii încoace şi încolo, ca să nu mai văd înfricoşatele lor fete şi să nu mai aud glasurile lor infernale, nu puteam scăpa cu nici un chip de ei.”