”Sfințirea” icoanelor și ungerea lor cu Mir este o inovație papistășească (romano-catolică) străină Ortodoxiei. Este o practică introdusă de eretici de la papistași (romano-catolici). Icoanele nu se sfințesc. Ele sînt sfinte din momentul în care s-a terminat zugrăvirea chipului și a numelui celui reprezentat pe ele.

Iată ce scrie Sf. Nicodim Aghioritul la subînsemnarea 229/258 (edițiile din 2015 sau din 2007) la Prolegomena Sinodului VII Ecumenic din Pidalion:

”Sfintele Icoane nu trebuie a se unge cu Sfîntul Mir sau a se sfinţi cu rugăciuni de preot:

1. Pentru că noi nu ne închinăm lor pentru că sunt miruite, sau pentru că sunt sfinţite cu rugăciuni, ci îndată ce vedem chip Sfînt, fără a cerceta măcar despre Mir şi rugăciune, ne închinăm lui, şi pentru numele Sfîntului, şi pentru asemănarea ce are cu acela a căruia este chipul. Pentru aceasta în a 6-a praxă a sinodului acestuia, sinodul luptătorilor de Icoane cel din vremea lui Copronim au prihănit pe Sfintele Icoane zicînd, că numirea Icoanelor nici sfinţită rugăciune au, care să le sfinţească; ca din aceasta către sfinţenie să se mute din lucru obştesc, ci rămîne o obştească şi necinstită, precum o a făcut zugravul. Iar către acestea sfîntul al 7-lea sinod răspunzînd prin Epifanie diaconul, nu a zis că s-a făcut rugăciune asupra Icoanelor, ci a zis că, precum multe sfinţite lucruri, rugăciune sfinţită nu primesc, ci de la însuşi numele lor sunt pline de dar şi de sfinţenie, precum este chipul Sfintei Cruci, care este vrednică de cinste şi de închinăciune la noi, cu toate că se face fără de vreo rugăciune, şi noi cu singură închipuirea ei credem că luăm sfinţenie, şi cu închinăciunea ce-i facem, şi cu însemnarea ei pe frunte, şi cu pecetluirea ei ce în aer se face cu degetul (vezi că nu cu trei degete se făcea din învechime semnul Crucii, ca acum, ci cu un deget, care zice şi Hrisostom în oarecare cuvînt al său, şi vezi despre aceasta în a 2-a însemnare a canonului 91 al lui Vasilie) nădăjduim să izgonim pe draci. Asemeni precum şi multe vase sfinţite avem, şi le sărutăm, şi nădăjduim că vom lua de la ele sfinţenie, măcar că sfinţită rugăciune nu au. Asemeni şi Sfînta Icoană, ce nu are rugăciune, închinîndu-ne ei şi sărutîndu-o, ne împărtăşim de sfinţenie, înălţînd cinstea la cel închipuit pe ea. Iar de nu pot luptătorii de Icoane să zică că Sfintele Vase sunt necinstite şi de obşte, fiindcă nu au rugăciune, ci sunt precum le-au făcut ţesătorul, zugravul, şi argintarul, şi le au pe ele sfinte şi cinstite. Asemeni dar se cuvine să aibă şi pe cinstitele Icoane ca sfinte şi cinstite şi sfinţite, deşi nu au rugăciune.

Citeşte şi:  Sfântul Ioan Gură de Aur: Postul se ține în ascuns, dar se vădește prin schimbarea vieții

2. Nu au trebuinţă Sfintele Icoane de rugăciune şi miruire pentru că după Dositei foaia 658 din Dodecavivlon numai singur papistaşilor nelegiuire este de a face Icoane prin rugăciuni şi prin oarecare alcătuiri. Că ei se fălesc, că papa alcătuieşte Icoane din ceară curată, din Sfîntul Mir şi din apa sfinţeniei (adică din Aghiasmă), şi că citeşte asupra lor rugăciuni minunate, şi că pentru aceasta Icoanele acelea fac minuni. (Precum mint ei, că Leon al 3-lea a trimis o Icoană ca aceasta lui Carol regele Franţei, şi acela o avea la evlavie. Şi că papa Urban altă una a trimis lui Ioan Paleologului, şi că acesta s-a cinstit cu litanii în Biserică.) Vezi că rugăciunea cea pentru Sfintele Icoane este papistăşească, şi nu dreptslăvitoare? Şi din nou izvodită şi nu veche? Pentru aceasta nici într-un Evhologhion (Molitfelnic) din cele vechi manuscrise aceasta nu se află. Şi am luat aminte că această rugăciune nici în cele tipărite mai-nainte de 100 de ani nu se află.

Citeşte şi:  Ce se cade a zice creștinii când lucrează?

3. Se face cunoscut că Sfintele Icoane de rugăciune şi de miruire nu au trebuinţă. Pentru că şi pe pereţii Bisericii se zugrăvesc, şi în nartice, şi în curţile lor, şi de obşte pe căi, şi pe uşi, şi pe Sfintele Vase; şi nici se miruiesc cîndva, nici rugăciuni li se citesc, şi cu toate acestea se cinstesc şi se închină. Pentru asemănarea ce au cu aceia ale cărora sunt.”

Citeşte şi:  Pr. Serafim Rose: Aici, în Occident, noi trăim într-un paradis la nebunilor, care oricând se poate pierde

”Din aceste zise se dovedeşte că rău fac latinii, cei ce nu scriu numele Sfinţilor tuturor pe Icoanele lor, căci după cele hotărîte de acest sinod [al VII-lea Ecumenic], Icoana, adică chipul, se aseamănă cu acela al căruia este chipul, ci şi se sfinţeşte, atît de la caracter, cît şi de la numele cel închipuit. Dumnezeiescul Grigorie [Palama] al Tesalonicului zice, că se cade a se scrie Numele lui Iisus Hristos încă şi pe Crucile cele nezugrăvite, ce se înfig pe la căi, sau pe la uşi, sau şi la alte părţi. Ca de la nume să se cunoască că sunt ale lui Hristos, şi nu ale tîlharilor celor ce s-au răstignit împreună cu Hristos.”

Sf. Nicodim Aghioritul, Pidalion, ed. AMD, București, 2015, ediția 1802, subînsemnarea 229 la Prolegomena Sinodului VII Ecumenic, p. 348