Cuviosul Vasile s-a născut în anul 1692 la Poltava (în Ucraina de azi). În anul 1713 s-a refugiat în Ţara Românească, unde s-a stabilit laMănăstirea Dălhăuți.

Sfîntul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului

Aici a adunat în jurul său o obște de peste 40 de călugări sihaștri, pe care i-a deprins cu ascultarea, smerenia, tăcerea și cu rugăciunea minții. Astfel, starețul Vasile a făcut din obștea sa o adevărată școală de trăire isihastă.

După ce a înființat câteva schituri în Buzău și Vrancea, Cuviosul Vasile s-a mutat la Mănăstirea Poiana Mărului, unde a devenit stareț; de aici îi provine supranumele de Vasile de la Poiana Mărului.

De numele Cuviosului Vasile de la Poiana Mărului se leagă existența isihasmului românesc, adică practicarea rugăciunii minții. Ca dascăl al rugăciunii, marele stareț a scris și câteva „Cuvinte despre paza minții”, despre rugăciune și creștere duhovnicească, care sunt scurte introduceri la scrierile filocalice ale Sfinților Nil de Soesca, Filotei, Isihie și Grigorie Sinaitul.

Printre altele, a fost părintele duhovnicesc al Sfântului Cuvios Paisie de la Neamț, pe care l-a tuns în monahism în anul 1750, la Muntele Athos.

Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului a trecut la cele veșnice pe 25 aprilie/8 mai 1767.