Cuvânt din a 39-a epistolă a Cuviosului Teodor Studitul către Egumenul Theofilos:
„Dacă, totuşi, cuvioşenia ta este nedumerită cum de nu ţi-am vorbit despre asta înainte de jefuirea mănăstirii, ci dimpotrivă, chiar noi, la mănăstirea din Studion pomeneam episcopii de Constantinopol, află că îi pomeneam atîta timp cît nu avesese loc Sinodul şi nici nu fusese trîmbiţată sinodal dogma cea vicleană şi anatema.
Iar înainte de a exista o astfel de clară mărturisire şi acceptare a ereziei din partea episcopilor, nu era prudent să ne rupem cu totul de necanonici, ci numai să evităm a ne afla, în mod evident şi public, în comuniune bisericească cu aceştia, în timp ce îi pomeneam, prin harul iconomiei, pe timp nelimitat.
Însă, din momentul în care blasfemia eretică a devenit clară şi evidentă şi consacrată sinodal, trebuie şi tu, ca şi de altfel toţi ortodocşii, să vă feriţi cu îndrăzneală (francheţă) de orice comuniune bisericească cu cei de rea-credinţă şi să nu pomeniţi niciunul dintre cei ce au participat la Sinod sau sunt într-un cuget cu deciziile acestuia…
Deoarece Sfîntul Gură-de-Aur îi numeşte vrăjmaşi ai lui Dumnezeu nu numai pe eretici, ci şi pe cei ce se află în comuniune bisericească cu aceştia.”
Amin 🙏
Cuvânt din a 39-a epistolă a Cuviosului Teodor Studitul către Egumenul Theofilos: „Dacă, totuşi, cuvioşenia ta este nedumerită cum de nu ţi-am vorbit despre asta înainte de jefuirea mănăstirii, ci dimpotrivă, chiar noi, la mănăstirea din Studion pomeneam episcopii de Constantinopol, află că îi pomeneam atîta timp cît nu avesese loc Sinodul şi nici nu […] 🔺 https://c.aparatorul.md/bux6g 🔺
DOAMNE AJUTANE AMIN AMIN AMIN
https://archive.org/…/IndreptareaLegii.PravilaCeaMare1652
Asta e Constituția ortodocșilor sau a celor ce vor sa se mantuiasca căci nu contrazice dogmele sau poruncile LUI DUMNEZEU.
Dreptul canonic bizantin e legislația poporului ortodox,, episcopii judecau.Nu am citit o toată dar nu știu dacă e alta mai buna.Daca s a strecurat vreo fărădelege de la editori hulitori merge îndreptat.
https://ro.orthodoxwiki.org/Drept_canonic
Dreptul canonic este *legislația* tradițională canonică și care reglementează viața Bisericii *Ortodoxe* . Cuprinde toate aspectele vieții Bisericii, inclusiv Eclesiologia, Teologia liturgică și *Morala* . Deși în general este folosit termenul de drept canonic, în comunitatea ortodoxă este mult mai adecvat să se folosească termenul de tradiția sfintelor canoane. Această legislație, tradiția canonică, implică persoane care sunt investite cu autoritate (cum sunt episcopii) împuterniciți cu mijloacele creării, formulării, interpretării, executării, validării, amendării și revocării acestor legi prin acțiuni sinodale sau conciliare.
Canoniști
Ioan Scolasticul (sec. VI)
Fotie cel Mare (sec. IX)
Ioan Zonaras (sec. XI)
Alexie Aristin (sec. XII)
Teodor Balsamon (sec. XII)
Matei Vlastares (sec. XIV)
Nicodim Aghioritul (sec. XVIII)
Nicodim Milaș (sec. XIX)
Didahia sau Învățătura celor Doisprezece Apostoli.
Sinoade ecumenice
Pidalion sau Cârma Bisericii Ortodoxe: cele 85 de Canoane ale Sfinților și Mereu Împreună Slăviți Apostoli, plus Canoanele Sinoadelor Ecumenice de la Primul la al IV-lea, constituie ceea ce este cunoscut sub numele de Cârma.
Nomocanon
Un Nomocanon (gr. νοµοκανων : de la νοµος – lege, și κανων – rânduială, îndreptare bisericească) este o colecție de canoane bisericești, conținând și legi civile legate de viața Bisericii. Adesea nomocanoanele cuprind și comentarii la aceste legi și canoane.
Alexie Aristin (gr. Ἀλέξιος Ἀριστηνός) sau Aristen a fost un canonist bizantin din secolul al XII-lea, originar din insula Rhodos. A scris în preajma anului 1166 [1] în timpul și la cererea împăratului Manuil Comnenul (1143-1180), o prescurtare tuturor sfintelor canoane, Synopsis Canonum (sau Nomocanon) — puțin după Ioan Zonara, și mai înainte de Teodor Balsamon. A fost diacon, mare econom și nomofilax al Marii Biserici din Constantinopol.
Nomocanonul
Nomocanonul lui Aristin este o prescurtare a canoanelor bisericești, la care se adaugă o serie de legi imperiale; nu este o simplă culegere de canoane și nici una completă.
Îndreptarea Legii — 1652
Nomocanonul lui Alexie Aristin fost unul din izvoarele Pravilei Mari tipărite în românește la Târgoviște, capitala Țării Românești, în anul 1652. Traducătorul, monahul Daniil Andrei Panoneanul, s-a folosit de o serie de manuscrise grecești, între care cel al culegerii lui Aristin. Mitropolitul Ștefan a căutat să obțină pentru această lucrare un manuscris cât mai aproape de original, trimițând după el la Patriarhia din Constantinopol. Traducerea a fost îndreptată de ieromonahul Ignatie Petriță și tipărită pe cheltuiala mitropolitului Ștefan (cu o Precuvântare a mitropolitului), în culegerea cu titlul Îndreptarea Legii (cunoscut drept Pravila Mare sau Pravila lui Matei Basarab).
lui Anastasie al Antiohiei, o Carte românească de învățătură ș.a.
Note
Conform „Introducerii” la Îndreptarea Legii – 1652, ed. Academiei RPR [Adunarea izvoarelor vechiului drept romînesc scris VII], București, 1962, pp. 18-19, acesta ar fi scris în preajma anului 1130, în vremea lui Ioan al II-lea Comnenul (1118-1143)
https://en.m.wikipedia.org/wiki/Byzantine_law
După cuceririle islamice ale Mediteranei de Est, califatele islamice și-au codificat treptat sistemele juridice folosind drept model important drept roman/bizantin. De fapt, s-a sugerat că publicația Ecloga a fost cea care a stimulat prima codificare majoră a dreptului imperial islamic. [28]
Tradițiile juridice slave, inclusiv țări, de la Bulgaria la Rusia , au fost influențate substanțial de Legea fermierului . [29] Într-o măsură mai mică Ecloga și alte codice bizantine au influențat și aceste zone. În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, pe măsură ce Rusia și-a sporit contactul cu Occidentul, Codul lui Iustinian a început să fie studiat, aducând astfel această influență.
În Europa de Vest, după căderea Imperiului Roman, influența dreptului roman/bizantin a devenit mai indirectă, deși întotdeauna semnificativă în mare parte a Evului Mediu. În timpul Renașterii europene, savanții occidentali au îmbrățișat Codul lui Iustinian ca bază pentru jurisprudență, evitând multe dintre evoluțiile juridice ulterioare ale Imperiului Bizantin, cum ar fi Ecloga . Acest lucru a fost în mare măsură afectat de împărțirea Răsăritului/Vestului ( romano-catolici vs. ortodocși ) în Biserică. Percepția în Occident era că legea romană care a fost înregistrată în latină era cu adevărat romană , în timp ce legile ulterioare scrise în greacă erau distincte și străine