Dintre plăceri, unele sunt sufleteşti, altele trupeşti. Sufleteşti sunt acelea care aparţin sufletului în sine, cum este plăcerea spre studiu şi spre contemplaţie. Trupeşti sunt acelea la care participă şi sufletul şi trupul Pentru aceasta se numesc trupeşti toate cele care se raportează la hrană, la legături sexuale şi cele asemenea. Dar nimeni nu va găsi plăceri proprii numai corpului.

Iarăşi, dintre plăceri, unele sunt adevărate, altele false. Plăcerile curat sufleteşti sunt plăcerile ştiinţei şi ale contemplaţiei; iar plăcerile la care participă şi corpul sunt plăcerile senzitive. Dintre plăcerile la care participă şi corpul, unele sunt în acelaşi timp şi naturale şi necesare; fără de ele nu este cu putinţă de trăit, cum sunt mâncărurile, care satisfac trebuinţa naturii, şi hainele cele necesare. Alte plăceri sunt naturale, dar nu şi necesare, cum sunt raporturile sexuale fireşti şi legitime. Ele contribuie la conservarea întregului neam. Este îns ă cu putinţă să trăieşti în feciorie fără ele. Alte plăceri nu sunt nici necesare, nici naturale, cum este beţia, desfrînarea, îmbuibările care depăşesc trebuinţa, căci acestea nu contribuie nici la menţinerea vieţii noastre şi nici la continuarea neamului. Din contră, ele mai degrabă vătăma. Pentru aceea cel care trăieşte după Dumnezeu trebuie să le urmeze pe acelea care sunt în acelaşi timp şi necesare şi fireşti şi să pună în al doilea rând pe cele fireşti dar necesare, săvârşindu-le la timpul, modul şi măsura potrivită. Celelalte trebuie îndepărtate cu totul.

Trebuie să se socotească plăceri bune acelea care nu sunt însoţite de durere, care nu pricinuiesc căinţă, care nu nasc altă vătămare, care nu trec dincolo de măsură, care nu ne sustrag mult timp de la lucrările noastre importante şi care nu ne robesc.

Dogmatica de Ioan Damaschin