Faimosul american Edward Snowden care a lucrat în CIA şi NSA, copiind şi dând în vileag o mulţime de secrete referitor la supravegherea în masă a oamenilor, şi nu numai, de către serviciile secrete, a acordat acum ceva timp un interviu pe subiectul coronavirusului. Sigur, aţi putea spune că nu are nicio treabă un fost spion CIA/NSA cu coronavirus şi domeniul medical, însă veţi vedea că are multă legătură. Legătura o face aşa-zisa luptă împotriva coronavirusului prin care se încalcă şi limitează drepturile cetăţenilor de pe planetă.

Fără prea multe comentarii din partea noastră, vom reda în cele ce urmează dialogul dintre Snowden şi interlocutorul său, Shane Smith, fondatorul revistei VICE. Dacă înţelegeţi limba engleză puteţi derula până la finalul articolului şi urmări direct interviul video. Dacă nu, sper să aveţi răbdarea şi curiozitatea să citiţi transcriptul.

„Uitaţi de politică, avem o criză naţională! Suntem în război. Nu mai există politică!”

– Guvernatorul statului New York, Andrew Cuomo.

Shane Smith: De ce pare că suntem atât de slab pregătiţi în faţa acestei pandemii? Ne comportăm ca şi cum nu am mai văzut niciodată un astfel de virus şi a apărut aşa din neant. Însă am avut în trecut SARS, MERS, ne-am mai confruntat în trecut cu astfel de probleme. Ba chiar ştiam că vom mai avea astfel de probleme în viitor şi cu toate astea nu ne-am pregătit deloc. Sau cel puţin pare că am fost luaţi complet prin surprindere că asta se întâmplă acum şi are un efect atât de profund. Dacă vorbeşti cu orice epidemiolog sau virusolog ţi-ar spune că ştiau demult că asta se va întâmpla!

Edward Snowden: Nu este nimic mai previzibil decât o criză de sănătate publică sau o pandemie, în condiţiile în care trăim în oraşe supraaglomerate cu poluare ridicată. E adevărat, orice academician sau cercetător care s-a uitat în această direcţie ştia ce va urma. De fapt, chiar şi serviciile de informaţii ştiau şi se pregăteau pentru pandemii. Eu însumi am citit rapoarte cu privire la acest lucru. Şi totuşi, când am avut cea mai mare nevoie de el, sistemul ne-a dezamăgit profund. Ceea ce consider grotesc la această situaţie este că oamenii cărora li se cere cele mai mari sacrificii sunt oamenii care au cel mai puţin de oferit!

Ni se spune mereu că suntem cea mai bogată ţară din lume. Dar când oamenii încep să rămână fără locuri de muncă, când nu se mai pot plăti chirii pentru că oamenii nu au de muncă, ne întrebăm… unde sunt resursele noastre? Când spitalele noastre spun că au nevoie de ventilatoare, unde este toată această măreaţă tehnologie care se foloseşte pentru a supraveghea întreaga populaţie până la cel mai mic detaliu? De ce nu ajută să creeze lucrurile care chiar salvează vieţi?

Telefonul mobil devine un lanţ legat de picior

Shane Smith: În Coreea de Sud, care s-a descurcat foarte bine măcar la aplatizarea curbei, Guvernul trimitea mesaje text pe telefon cetăţenilor care au intrat în contact cu persoane infectate de COVID-19, ceea ce înseamnă că ei ştiau cine are COVID-19 şi cu cine au intrat aceştia în contact. Ba chiar Guvernul le ştie şi numărul la care să le trimită mesajele. Guvernul ştie cum să îi contacteze.

Taiwan creează un aşa-zis „gard mobil electronic” prin care, dacă ştiu că eşti infectat, vor pune un gard electronic în jurul tău şi dacă părăseşti perimetrul vei intra în bucluc. Practic este ca şi cum telefonul tău mobil devine ca un lanţ legat de picior. Ne uităm la ce a făcut China. Au sudat uşile oamenilor cu ei în interior pentru a nu ieşi din blocuri. Noi am spus că din punct de vedere cultural nu putem să facem la fel şi totuşi cifrele de infectaţi au sărit în sus. Aşadar, sunt regimurile autocrate mai eficiente în aceste situaţii decât cele democratice?

Edward Snowden: Nu cred că este aşa. Există discuţii cum că în China se pot face lucruri pe care America nu le poate face. Asta nu înseamnă că ceea ce fac aceste ţări autocrate au cu adevărat o eficienţă mai mare. Sunt doar două lucruri pe care le ştim că sunt reale. Unul este că nimeni nu cunoaşte numărul exact de persoane infectate. Ceea ce putem şti în cel mai bun caz sunt persoanele depistate pozitiv în urma testelor efectuate. Când te uiţi mai atent la aceste structuri politice pe care eu le-aş numi autoritare ajungi să vezi că în loc să fie ghidată politica de ştiinţă şi de fapte, se întâmplă invers şi informaţiile care sunt făcute publice sunt influenţate politic.

Câtă încredere putem avea în cifrele oficiale

Asta nu este ceva nou. La fel s-a întâmplat şi cu gripa spaniolă din 1918, care nici măcar n-a pornit din Spania ci a fost cauzată de condiţiile în care au luptat soldaţii în timpul Primului Război Mondial. Atunci rapoartele au fost influenţate de forţele militare pentru a nu pune beţe în roate eforturilor militare, însă acum suntem ceva mai avansaţi decât atunci. Dar asta nu înseamnă că oamenii de la putere care observă că există un avantaj pentru ei din a ascunde, manipula sau nega cifrele nu vor alege să mintă. S-a întâmplat în trecut şi cu certitudine se poate întâmpla şi acum.

Shane Smith: Dacă priveşti la ţări precum China, care pare să-şi fi aplatizat curba, cât de mult putem crede că acele cifre sunt cele reale?

Edward Snowden: Nu cred că putem. Mai ales că am văzut cum guvernul chinez a expulzat jurnalişti occidentali fix în acest moment când avem nevoie de reportaje credibile şi independente din astfel de regiuni. Există multe zvonuri cum că decesele ar fi mult mai mari decât cifrele oficiale. Şi faptul că nu putem obţine o verificare independentă asupra datelor ne oferă motive de îndoială faţă de povestea oficială. Realitatea pe care trebuie să o acceptăm, una deloc plăcută, este că şi locurile care nu sunt guvernate de regimuri autocrate vor fi lovite de un al doilea şi al treilea val şi al patrulea val… bazat pe toate analizele medicale disponibile azi. Chiar citeam un raport zilele astea cum că noua strategie va fi aceea de „frânare” (n.r. adică lockdown).

Shane Smith: Ceea ce înseamnă că suntem la începutul a ce tu spuneai de valul doi, trei, patru care vor urma. Drept urmare, toate aceste măsuri restrictive vor deveni tot mai severe. Ce se va întâmpla din acel moment cu libertăţile oamenilor, cu drepturile lor de intimitate, ce se va întâmpla cu democraţia?

Edward Snowden: De fapt asta este cea mai importantă întrebare în acest moment al istoriei. Ceea ce vedem e că toată lumea este temătoare şi lipsită de speranţă. Lumea este atât de îngrijorată de ziua de azi încât nu se mai gândeşte cum va arăta ziua de mâine pe baza deciziilor luate azi. Am văzut ce se întâmplă în ţări precum Taiwan sau Coreea de Sud, iar acest lucru se răspândeşte în tot mai multe ţări Vest-Europene şi chiar în America a început. Urmărirea şi monitorizarea mişcării întregii populaţii prin intermediul telefoanelor mobile.

Acum se construieşte arhitectura opresiunii

Şi cred că asta ar trebui să provoace îngrijorare pentru că atunci când ne referim la aplicaţii, ei spun că le vor folosi pentru urmărirea contactelor. Persoana X se îmbolnăveşte. Pe unde a umblat ea? Cu cine s-a întâlnit cu exactitate pentru a trimite genul acela de mesaje personalizate? La prima vedere pare o idee bună. Există prezumţia naturală de beneficiu. Şi totuşi, acest nivel de urmărire a contactelor, această metodă de urmărire nu prea funcţionează la o scală pandemică.

Shane Smith: Se declară în diverse state starea de urgenţă, dar asta nu face decât să concentreze puterea în mâinile câtorva.

Edward Snowden: CEEA CE SE CONSTRUIEŞTE ACUM ESTE ARHITECTURA OPRESIUNII!

Shane Smith: Când privim la Coreea de Sud sau la China, Taiwan, Singapore, ţări de genul acesta, acum ne uităm la America, se colectează foarte multe date. Dacă în Coreea de Sud primesc un mesaj că m-am întâlnit cu cineva care s-a dovedit infectat şi că trebuie să mă izolez, de unde ştiu ei toate aceste date?

Edward Snowden: Asta este o întrebare foarte bună! Asta este întrebarea care ar trebui să-i facă pe toţi să se uite la telefoanele lor şi să aibă nişte dubii. Există mai multe moduri de a urmări locaţia cuiva prin intermediul telefonului. Există aceste turnuri de telefonie mobilă, dar sunt şi reţelele de wi-fi la care te conectezi. Apoi mai sunt şi celelalte reţele wi-fi din jurul tău la care NU te conectezi. Acestea sunt reţelele pe care telefonul tău le poate „auzi”.

Aşadar, aceste reţele wi-fi sunt colectate şi cartografiate pe GPS. Apoi, dacă tu poţi vedea wi-fi-ul mamei tale, al unchiului tău sau al vreunei librării, toate în acelaşi timp, înseamnă că eşti în zona lor de acoperire. Devine astfel o locaţie aproximativă. Ştim că toate telefoanele noastre pot şi sunt urmărite tot timpul, prin simplul fapt că sunt pornite. Reţelele de telefonie o fac la un nivel scăzut. Facebook probabil o face, Apple o face, Google o face. Probabil că multe alte companii de care nici nu ai auzit fac acelaşi lucru.

Cine controlează toate aceste informaţii?

În Franţa sau în America ei spun că ştiu despre aceste probleme de intimitate şi pretind că vor depersonaliza aceste informaţii, le vor „anonimiza”. Nu se vor uita la persoane specifice, ci la mişcările telefoanelor. Modul în care se mişcă aceste telefoane. Problema este că dacă nu urmăreşti o infecţie sau 100 de infecţii, ci urmăreşti 100 de mii de infecţii urmărirea contactelor devine inutilă. Mai mult, precizia locaţiei este fie prea brută pentru a fi folosită, şi aici ne referim la acele turnuri de reţele mobile, fie este foarte, foarte exactă şi nu poate să fie anonimizată atunci când este aplicată la o scală largă.

Apoi intervine cea mai importantă întrebare. Unde merge toată această informaţie? Cum este controlată? Cine o controlează? Sunt, totuşi, informaţii despre mine. Ar trebui să am o influenţă asupra lor. Ar trebui să am control asupra lor. Din păcate, în America, nu ai control. Nu există o lege a intimităţii de bază în America. Trebuie să ne asigurăm că „frânele” care se pun sunt asupra pandemiei şi nu asupra societăţii noastre.

Shane Smith: Se pare că asta este cea mai importantă întrebare din epoca modernă, referitor la libertăţile civile, referitor la dreptul la intimitate. Şi totuşi nimeni nu îşi pune această întrebare. Nu prea auzim mare lucru despre asta. Acum asta este probabil cea mai mare schimbare în societate. „Da, avem informaţia pentru că trebuie să oprim chestia asta.” Declarăm stare de urgenţă ici-colo, dar asta face să cedeze puterea. Noi stăm aici în America în carantină şi spunem „bun, ce înseamnă asta pe viitor?”

Puterile care se nasc din situaţii de criză au o istorie perfectă de abuz

Edward Snowden: Când mă gândesc la viitor, când ne uităm cu toţii către ce se îndreaptă toată asta, trebuie să ne gândim la trecut. Din păcate, acest gen de puteri de urgenţă ce se nasc din astfel de crize, au o istorie perfectă de abuz. Oriunde te uiţi la lucrurile astea, cea mai amuzantă chestie, într-un mod întunecat, este că urgenţa nu se termină niciodată! Ajunge să devină normalizată. Când vorbim de supraveghere în masă, în era lui Bush s-a creat un program de interceptare fără mandat care s-a prelungit şi tot prelungit până în zilele noastre. Acesta trebuia folosit doar într-o perioadă de urgenţă care s-a tot prelungit, pornită de la evenimentele din 11 septembrie.

Chiar şi azi suntem angrenaţi în aceleaşi războaie pe care le-am pornit în urmă cu 20 de ani şi din care nu am reuşit să scăpăm. Ca rezultat la 9/11 am „reuşit” să creştem capabilitatea nucleară a Iranului care şi-a pierdut punctul de echilibru în Irak. Am văzut autoritarismul crescând în societăţile vestice, în locuri la care nu ne-am fi aşteptat, precum Ungaria sau Polonia. Pe măsură ce autoritarismul se răspândeşte, pe măsură ce legile de urgenţă proliferează, pe măsură ce ne sacrificăm drepturile, ne sacrificăm şi capacitatea de a stopa această alunecare către o lume mai puţin liberă.

Chiar crezi că atunci când primul val, al doilea val, al 16-lea val de coronavirus va deveni o amintire demult uitată, toate aceste capabilităţi nu vor fi păstrate, toate aceste date nu vor fi păstrate? Vor începe aceste capabilităţi să fie aplicate infracţiunilor mărunte? Vor începe să fie aplicate analizelor politice? Vor începe să fie aplicate pentru a cenzura sau pentru sondaje politice? Indiferent cum vor fi ele folosite, ceea ce se construieşte acum este arhitectura opresiunii. Şi poate că ai încredere în autorităţile actuale, poate nu-ţi pasă de Zuckerberg că are datele tale sau de actualul preşedinte… însă în cele din urmă altcineva va avea acces la aceste date.

Poate cineva dintr-o altă ţară. Sau în ţara ta va veni un alt preşedinte care va avea control asupra acestor date. Cineva cu siguranţă va abuza de ele. Ar putea China să le folosească în folosul ei? Da! Şi ce se întâmplă atunci când vor abuza de ele? Eu cred că deja fac asta. Au creat lagăre de internare în China. Iar aceste practici, dacă nu sunt întâmpinate cu opoziţie, dacă nu sunt condamnate, când nu sunt sancţionate, ele vor deveni ceva normal. Ele se vor răspândi. Le vom găsi în Rusia, în Iran, Polonia, Ungaria, le vom găsi peste tot în Europa. Şi vom ajunge să le găsim chiar şi în America pentru că ele vor fi peste tot!

Virusul va trece, dar deciziile pe care le luăm azi vor rămâne

Shane Smith: Am vorbit despre, să zicem, primul val. Până nu apare un vaccin eficient vor fi tot mai multe valuri. Vor fi mai multe pandemii. Aşa va merge mult timp. Dacă vor fi mai multe valuri de infecţii COVID, sau mai multe valuri de alte pandemii, atunci teoretic vor fi şi mai multe informaţii colectate şi împărtăşite. Acesta este „noul normal”. Nu se va îmbunătăţi situaţia. Acesta este un moment de răscruce. De ce nu vorbeşte nimeni despre asta?

Edward Snowden: Aşa este. Nu vorbeşte nimeni despre asta de frică. Dacă lucrăm împreună, dacă gândim cum să ne protejăm pe noi, familiile noastre, comunităţile noastre, spitalele noastre, cum putem colabora internaţional pentru a combate această pandemie, ne putem lua puţin timp să ne gândim nu doar cum combatem acest simptom care este reprezentat de virusul provocat de oraşele supraaglomerate şi lumea inechitabilă. Dacă ne uităm la ceea ce s-a întâmplat cu această criză de sănătate, care s-a transformat rapid într-o criză economică, apoi foarte rapid într-o criză financiară, vedem că toate guvernele lumii au intrat în acţiune.

Ceea ce este interesant de observat este că marea majoritate a banilor nu merg către public, către spitale, ci către afaceri. Împrumuturi către grupuri şi corporaţii care au creat practic problemele sistemice ce au fost exacerbate de acest brusc declin. Dar trebuie să reţinem că acest virus va trece. Însă deciziile pe care le luăm astăzi în această atmosferă vor dura! Va trebui să trăim cu ele şi copiii noştri vor trăi cu ele. Nu este vorba doar de America sau de un oraş. Este vorba despre planetă.

Shane Smith: Pare că ne îndreptăm către un teritoriu necunoscut. La ce ar trebui să ne gândim acum? Pe ce ar trebui să ne concentrăm?

Acum avem şansa de a face schimbări revoluţionare

Edward Snowden: Un lucru care mă uimeşte pe mine este senzaţia că ăsta este un „glonţ” venit din neant care nu putea fi prevenit. Nu putea fi combătut. Nu putea fi imaginat. Că această pandemie ar fi venit doar pentru a trece. Dacă te gândeşti la cetăţeanul obişnuit, merge la muncă în fiecare zi. Lucrează zece ore pe zi, departe de familie, departe de casă. La sfârşitul zilei nu mai are timp să se gândească. Acum, însă, toată lumea, în acelaşi timp, a fost forţată să se oprească. Acesta este un eveniment extraordinar de rar în istorie.

Ne aflăm într-unul dintre acele momente unice într-o viaţă de om în care sistemul este atât de stresat şi atât de suprasolicitat şi liderii se dovedesc atât de scoşi din zona lor de confort încât avem ocazia nu doar să facem schimbări reformatoare ci schimbări revoluţionare care pot să schimbe cu adevărat funcţionarea societăţii noastre. Care pot să schimbe structura sistemului ce controlează şi influenţează viaţa noastră. Să schimbăm modul în care suntem monitorizaţi, modul în care suntem urmăriţi. Deoarece aceste sisteme, dacă nu le schimbăm, nu vor fi folosite doar pentru a ne monitoriza sănătatea.

Ei vor lua decizii pentru noi pe baze automatizate pentru a stabili cine primeşte un loc de muncă. Cine merge la şcoală. Cine primeşte un împrumut. Cine primeşte o casă şi cine NU primeşte! Astăzi suntem întrebaţi într-un moment de frică extraordinară: „Cum vrem să arate aceste sisteme?” Şi dacă nu luăm noi această decizie, o vor lua alţii pentru noi.

Sursa: Jurnalul. info