’’Fecioara astăzi pe Cel mai presus de fiinţă naşte şi pământul peştera Celui neapropiat aduce: îngerii cu păstorii slavoslovesc şi magii cu steaua călătoresc. Că pentru noi S-a născut Prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai înainte de veci’’ (Condacul Naşterii Domnului).

CUVÂNT LA SOBORUL MAICII DOMNULUI

“Toate praznicile dumnezeieşti care se rânduiesc de Biserică în cursul anului sunt taine dumnezeieşti şi fapte din viaţa Mântuitorului Iisus Hristos. Iar astăzi, la naşterea Lui, prăznuim o taină care este taina tainelor. O taină ascunsă din veci şi îngerilor şi oamenilor. Căci nici îngerii nu ştiau cum Dumnezeu, Care este Împăratul slavei şi al luminii celei neapropiate şi a toată zidirea, va săvârşi o taină ca aceasta. Dar când a venit Mântuitorul în lume să Se jertfească pentru mântuirea lumii şi să întemeieze Biserica, atunci şi ei s-au învăţat. N-au ştiut că se va face vierme, că aşa se numeşte omul de Duhul Sfânt: Eu sunt vierme şi nu om. N-au ştiut că Se va smeri, Se va face om, Se va pogorâ până la noi! Acum au învăţat îngerii că cele dimpotrivă pe cele dimpotrivă le surpă din puterea lui Dumnezeu, că prin blestem vine binecuvântare, căci spune Scriptura: Blestemat este tot cel spânzurat pe lemn.

Se răstigneşte Hristos pe Cruce pentru noi şi aduce binecuvântare la toată lumea. Prin moarte aduce viaţă, iar prin smerenia Lui, înălţarea noastră. Prin jertfa Lui, înnoirea noastră şi prin pătimirea Lui, nepătimirea noastră. Astfel, vedem că prin cele dimpotrivă pe cele dimpotrivă le vindecă. Dar şi altfel lucrează Dumnezeu. Cu cele asemenea, pe cele asemenea le vindecă. Cu rana Lui vindecă rana noastră, cu moartea Lui vindecă moartea noastră, cu ascultarea Lui aduce ascultarea noastră, cu plecăciunea Lui, ridicarea noastră, cu nestricăciunea Lui pricinuieşte nestricăciunea noastră, cu smerenia Lui, smerenia noastră (Sfântul Grigore de Nyssa, Cuv. 8 la Cântarea Cântărilor).

Deci, pe cele dimpotrivă cu cele dimpotrivă le vindecă şi cu cele asemenea pe cele asemenea le pricinuieşte, fiindcă prin întruparea lui Dumnezeu toate câte erau potrivite firii omeneşti s-au răsturnat, cum arată dumnezeiescul Ioan Gură de Aur, căci Hristos a răsturnat logica lumii celei căzute. Omul putea să cugete că prin moarte, Hristos putea să aducă moartea, dar El a adus viaţa; că prin blestem va aduce blestem, dar El a adus binecuvântare. Căci se zice că prin El se vor binecuvânta toate seminţiile şi limbile pământului. Deci tot ce era logic şi firesc pentru mintea omenească cea căzută, s-a răsturnat prin taina iconomiei în trup. Dar nici începătoriile, nici îngerii n-au înţeles în ce chip a lucrat Domnul nostru Iisus Hristos la mântuirea neamului omenesc, prin atâta smerenie şi pogorâre. Spun Sfinţii Părinţi că îngerilor li s-a părut că Mântuitorul, când era pe Cruce, Şi-a ieşit din firea Sa, că adică nu mai este Dumnezeu, ci pătimeşte ca om. Şi erau gata să creadă că se stinge Acela despre care ştiau că este Mântuitorul lumii, văzându-l aşa de smerit pe Cruce, aşa de rănit, aşa de batjocorit, şi aşa de nebăgat în seamă de toată lumea care era în jurul Lui. Dar să revenim la sărbătoarea de astăzi, căci am văzut în ce chip taina iconomiei în trup sau a Naşterii Domnului, n-a fost înţeleasă nici de îngeri şi nici de oameni.

Astăzi este soborul Maicii Domnului. Care a fost pricina pentru care Biserica lui Iisus Hristos, mireasa Mirelui, a pus a doua zi de Crăciun să se serbeze Soborul Maicii Domnului? Îndată după Naşterea Domnului avem Soborul Maicii Domnului, pentru că în ea se cinstesc mai ales persoanele legate de Naşterea Lui: Maica Domnului, Iosif logodnicul, Sfântul Iacov fratele Domnului, Sfântul Prooroc David şi ceilalţi. Cei ce au alcătuit sinaxarul anului n-au fost oameni neînvăţaţi, oameni de rând, ci sfinţi mari. Ei s-au întrebat: “Prin cine a făcut mântuirea neamului omenesc? Prin Domnul nostru Iisus Hristos. Dar prin cine a lucrat Dumnezeu la taina aceasta a mântuirii lumii? Întâi Iisus Hristos, al doilea Maica Domnului”. Vedem deci că mai înainte de veci s-a prevăzut, în sfatul Preasfintei Treimi, planul mântuirii neamului omenesc prin întruparea lui Dumnezeu-Cuvântul dintr-o fecioară. De aceea v-am spus că întruparea s-a făcut după voia cea mai înainte povăţuitoare.

Nici satana, nici heruvimii, nici îngerii, nici sfinţii n-au cunoscut taina aceasta a sfatului Preasfintei Treimi, că Dumnezeu la plinirea vremii Se va face om din fecioară. Şi zice dumnezeiescul Părinte Maxim: “Cum de n-au ştiut îngerii taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută, de vreme ce proorociile despre venirea lui Mesia s-au făcut prin îngeri?” Căci bunavestirea Maicii Domului s-a făcut prin îngeri (Luca 1, 28).Şi tot acelaşi sfânt părinte arată apoi, că într-adevăr ştiau îngerii. Dar ce ştiau? Că Se va naşte Mesia, dar nu ştia nimeni în ce chip. Taina a fost ascunsă până la Hristos, ba este ascunsă şi astăzi şi va rămâne ascunsă în veacul veacului. Rămâne neştiut în ce chip Dumnezeu Cel neîncăput şi nescris împrejur de toate zidirile sale şi de toate cerurile, a încăput în pântecele unei fecioare, ca să fie desăvârşit Dumnezeu şi să Se facă om; ca în acelaşi timp să stea împreună cu Tatăl pe scaun şi în pântecele fecioarei şi să le umple pe toate. Vedeţi cum la taina înomenirii lui Dumnezeu-Cuvântul, pentru împlinirea planului mântuirii neamului omenesc, slujeşte Maica Domnului ca vas ales în faţa aleasă dintre toate popoarele pământului? Căci zice dumnezeiescul Maxim Mărturisitorul: “Precum grădina se face ca să sădim pomi şi pomii se sădesc pentru grădină, aşa Maica Domnului S-a făcut de Dumnezeu mai înainte şi s-a întocmit planul ca din ea să Se nască Hristos la plinirea vremii”. Dar şi prin Isaia s-a spus cu 700 de ani mai înainte: Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele Lui Emanuel, adică cu noi este Dumnezeu (Isaia 7, 14).

Deci Maica Domnului a fost o persoană aleasă de Preasfânta Treime, din toate popoarele pământului, ca cea mai curată şi mai sfântă fecioară, din neam arhieresc şi împărătesc, din neamul lui Aaron după mamă şi din neamul lui David după tată, aleasă din două seminţii de fructe după trup, iar după duh, cum Unul Dumnezeu ştie, ca să slujească la mântuirea neamului omenesc. La Buna vestire Arhanghelul Gavriil i se închină ei de la început: Bucură-te, ceea ce eşti plină de dar, Marie, Domnul este cu tine (Luca 1, 28). Maica Domnului a fost cea mai aproape de Mântuitorul. Ea L-a purtat nouă luni în pântece, L-a născut în iesle, L-a hrănit cu lapte un an de zile, L-a purtat în braţe şi de câte ori nu L-a sărutat pe Acela care a făcut cerul şi pământul? De câte ori nu L-a mângâiat, de câte ori nu L-a îmbrăţişat, de câte ori n-a plâns de bucurie, pentru că ea nu era numai o fecioară preasfântă şi preacurată, ci era şi proorociţă. Ea ştia că Acela pe Care L-a născut în peşteră nu este numai om, ci este şi Dumnezeu, Ziditorul ei, Care a zămislit-o şi pe dânsa în pântecele maicii sale. Gândiţi-vă câtă bucurie era în inima ei când îşi dădea seama că ea poartă în braţe pe Acela care ţine în palma Lui cerul şi pământul! La locul din Scriptură unde păstorii au vestit cuvântul cel grăit lor de înger despre Prunc (Luca 2, 10-18) şi unde Simeon bătrânul i-a proorocit în biserică că prin inima ei va trece sabie la patima Mântuitorului (Luca 2, 35), ce se zice? Iar Maria păstra toate aceste cuvinte, punându-le în inima sa (Luca 2, 19). Maica Domnului n-a avut dureri la naştere, căci numai ea a născut fără dureri.

Pentru că acolo unde n-a fost înainte dulceaţa de nuntă, nici durere n-a fost mai pe urmă. Ea a născut de la Duhul Sfânt, fără durere, dar a avut dureri la răstignirea Mântuitorului. Atunci a trecut sabie prin inima ei şi de trei ori a leşinat, văzând pe Fiul ei însângerat, batjocorit şi bătut, ştiind mai ales cine este El, Care a venit să mântuiască lumea şi cu rana Lui să vindece rana neamului omenesc. Este o părere a unor teologi mari ai Bisericii Răsăritului, că atâta valoare are Maica Domnului în cer şi pe pământ, încât dacă, Doamne fereşte, Dumnezeu ar fi pierdut toate cele nouă cete de îngeri, toată lumea cea văzută şi nevăzută şi toate popoarele lumii, El nu ar fi avut atâta scârbă ca dacă ar fi pierdut-o pe Maica Domnului. Aşa teologhisesc mulţi sfinţi, între care şi Sfântul Nicodim Aghioritul, pentru că planul mântuirii neamului omenesc este prevăzut să se împlinească numai la venirea Mântuitorului prin Maica Domnului.

Atâta valoare are Maica Domnului, încât covârşeşte toate puterile cele de sus şi cele de jos. Maica Domnului este al doilea cer sau a doua lume, cum zice Sfântul Ioan Damaschin. Printr-însa s-a înnoit neamul omenesc şi ea este Împărăteasa tuturor îngerilor şi a tuturor sfinţilor şi Maica noastră a tuturor popoarelor pământului şi a tot sufletul necăjit şi întristat care o cheamă în ajutor. Ştiţi oare, în ziua Judecăţii, cine are să fie de-a dreapta Mântuitorului? Maica Domnului! Iar de-a stânga Lui, Sfântul Ioan Botezătorul, îngerul întâistătător al tuturor sfinţilor.Deci aceste două persoane sfinte sunt cele mai mari din ceruri după Preasfânta Treime. Câtă durere, câtă nebunie, câtă orbire, câtă rătăcire, câtă nepăsare, câtă negrijă şi câtă ruşine va fi pentru popoarele pământului care n-au cunoscut-o şi n-au cinstit-o! Că ea, fiind de-a dreapta Mântuitorului, câtă slavă nu va avea atunci, ca una care L-a alăptat şi L-a purtat pe Mântuitorul în pântece şi L-a născut şi L-a alăptat şi L-a purtat în braţe şi toată viaţa a fost lângă El şi pururea L-a păzit de primejdii şi pururea L-a ascultat şi a suferit la patima Lui mai mult decât oricine, că inima ei a fost însângerată.Mare ruşine o să aibă aceia în ziua Judecăţii.

Câtă slavă şi cinste nu are ea acolo sus, iar noi păcătoşii pe pământ ne lenevim s-o chemăm în ajutor, pentru că nu ştim câtă durere o să aibă sufletul nostru în ceasul morţii. Atunci o să vedem cât poate Maica Domnului să ne uşureze şi să ne scoată din ghiarele dracilor care vor veni să ne arate toate câte am greşit cu cuvântul, cu lucrul şi cu gândul. De aceea, fericiţi şi de trei ori fericiţi sunt creştinii aceia din casa cărora nu lipseşte icoana Maicii Domnului şi au candelă la icoana ei, şi citesc în fiecare zi măcar un acatist sau un paraclis al Maicii Domnului. Amin.”

Predică de Părintele Cleopa