Dintre diversele opinii despre buletinele electronice şi despre sfârşitul lumii trebuie s-o alegem pe cea care corespunde Descoperirii Dumnezeieşti. Aceasta şi mai tare confirmă adevărul cuvintelor stareţului Paisie, care a devenit un vas ales al lui Dumnezeu, prin care Duhul Sfânt ne-a vestit despre timpurile de pe urmă.

Dar iată un caz din viaţa stareţului, ne încredinţează clar de aceasta. Atunci când în anul 1987 Stareţul a scris broşura „Despre semnele vremurilor” şi a înştiinţatcredincioşii că nu trebuie să contribuie la introducerea noului sistem economic, cei care au văzut că lise strică planurile, au trimis trei oameni pentru a-i face rău. Stareţul, din clipa când ei au coborât de pe corabie şi au călcat pe Muntele Sfânt, a fost înştiinţat despre pezenţa lor şi îi urmărea. A văzut că sunt întratât de enervaţi, încât intenţionau să-l ucidă.

– Eu, fireşte, spunea Stareţul, mă bucuram văzând că s-a ivit ocazia de a pleca mai repede la Hristos. Dar ceva s-a întâmplat în interiorul lor – au încurcat cărarea, deoarece coborau la chindii; i-a orbit Dumnezeu, şi ei, sărmanii, au mas departe de locul acesta, au căzut în prăpastie şi s-au vătămat.

A doua zi dimineaţa s-au grăbit să se întoarcă în Careea şi, când treceau pe lângă chilia Stareţului, strigau şi îl ameninţau că îi vor tăia limba, dacă nu va înceta să se opună planurilor lor. Mai târziu, după-amiază, când am venit să-l vizitez, Stareţul mi-a povestit cele întâmplate şi, pe un ton glumeţ, a spus:

– Ar fi făcut un rău dacă mi-o tăiau? Ce zici? Şi a râs.

Aşadar, să vedem ce ne-a vestit Duhul Sfânt prin Stareţul Paisie referitor la întrebările puse în faţa Comisiei Teologice a BORu (Bisericii Ortodoxe Ruse) pe 19-20 februarie 2001.

Articolul stareţului Paisie „Semnele vremurilor: 666” poate servi drept îndrumar duhovnicesc pentru fiecare credincios într-o problemă de importanţă majoră.

Iată textul acestui articol.

SEMNELE VREMURILOR: 666

După furtuna demonică, va veni o zi cu soare, Dumnezeiească. În spatele duhului lumii cărui îi este caracteristică libertatea de astăzi, lipsa respectului faţă de Biserica lui Hristos, faţă de oamenii mai în vârstă, de părinţi şi de învăţători cu frică de Dumnezeu se ascunde robia duhovnicească, neliniştea sufletească şi anarhia, care duc societatea spre disperare, spre catastrofa sufletească şi trupească. Deci, sistemul perfect al „cartelei electronice”, al garanţiei computaţionale este faţada dictaturii mondiale, a robiei lui antihrist.

Apocalipsa Sf. Ioan: „Şi ea îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei

săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să–şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte; încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei. Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase”. (Apoc. 13, 16–18).

Sfântul Andrei din Cezaria scrie următoarele: „Numele spurcat al lui antihrist şi exactitatea numărului, precum şi celelalte despre care s-au scris se vor descoperi de timp şi de cei vigilenţi, dar nu a binevoit harul Domnului să scrie în cartea Dumnezeiască ceva referitor la numele ucigător, de parcă exersările în cuvinte ar aduce multe lucruri” (Tâlcuirea Sfântului Andrei din Cezareea la Apocalipsa lui Ioan, cap. 35).

Dar e straniu că şi mulţi oameni duhovniceşti, în afară de aceea că dau tâlcuiri proprii, se tem de frica lumească a informaţiei secrete despre fiecare om, în timp ce trebuie să se neliniştească duhovniceşte şi să ajute creştinii, amintindu-le cu pace şi întărindu-i în credinţă, pentru ca ei să simtă mângâierea Dumnezeiască. Sunt nedumerit! De ce ei meditează asupra tuturor acestor evenimente? De ce nu pun nici oîntrebare pentru a-şi verifica propria înţelegere a lucrurilor? Şi dacă susţin antihristul în privinţa peceţii, de ce atrag şi alte suflete spre pieire?

Acesta e sensul frazei „ca să ducă în rătăcire, de se poate, pe cei aleşi” (Mc. 13, 22). Şi în timp ce însemnele se văd foarte clar, fiara din Bruxelles cu numărul 666 deja a înghiţit încomputer toate statele. Oare nu aceasta semnifică „cartela de deservire”, buletinul de identitate, introducerea peceţei? Din păcate, ascultăm radioul numai pentru a afla timpul probabil. Ce ne va spune Hristos? „Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi s-o judecaţi, dar semnele vremilor nu puteţi?” Apoi după „cartela dedeservire”, buletinul de identitate, dosar (informaţia despre om), în lucrul cu pecetea, permanent vor anunţa la televizor că cineva, chipurile, a luat o „cartelă de deservire” străină şi a sustras din bancă banii deţinătorului ei. Din altă parte vor face reclamă „sistemului perfect”, adică peceţii cu raze laser pemână sau pe frunte, care nu va fi descifrată din exterior, cu numărul 666, al lui antihrist.Din păcate, iar şi iar anumiţi „gnostici” îşi corcolesc odraslele duhovniceşti ca pe nişte prunci,chipurile, pentru ca aceştia să nu se descurajeze: „Nu are nici o împortanţă, aceasta nu înseamnănimic, e destul să ai credinţă în interiorul tău”, în timp ce Apostolul Petru s-a dezis de Hristos înexterior – şi aceasta a fost o dezicere (lepădare). Aceştia însă se leapădă de Sfânta pecete a lui Hristos,care le-a fost dată la Sfântul Botez – „Pecetea darului Duhului Sfânt” – pentru a primi pecetea luiantihrist şi spun că îl au în ei pe Hristos!

Spre regret în timpul sfinţilor mucenici o asemenea logică o aveau anumiţi gnostici, care se străduiau să influenţeze mucenicii care se pregăteau pentru chinuri, precum scrie Sf. Vasilie în cuvântul său despre mucenicul Gordie: „mulţi, aducând dovezi absurde încercau să convingă mucenicul să se dezică numai prin cuvinte şi să păstreze credinţa în suflet, adică predispunerea lăuntrică, căci Dumnezeu nu ia în seamă limba, ci predispunerea omului. Dar mucenicul Gordie era de neclintit şi răspundea: „limba creată de Hristos nu va putea să rostească ceva împotriva Ziditorului său” „Nu vă înşelaţi, Dumnezeu nu rămâne batjocorit”.„Căci din cuvintele tale te vei găsi drept, şi din cuvintele tale vei fi osândit” (Lc. 19, 22; Mat. 12, 37). În acelaşi fel, pe timpul lui Dechie, legea cerea mărturisirea religiei închinătorilor la idoli şi toţi creştinii care îşi declarau acordul şi aduceau jertfe idolilor, luau un certificat şi evitau chinurile. Între ceicare s-au dezis de Hristos erau şi cei care dădeau bani slujitorilor la idoli din comisii şi luaucertificate, numite „clevetitoare”, fără a se dezice; Biserica şi pe aceştia i-a pus în rândul trădătorilorcredinţei – celor căzuţi. Dar sunt cunoscute o mulţime de exemple pozitive, cum ar fi minunea Sfântului Teodor, pe care o sărbătorim an de an în prima sâmbătă a Postului Mare. „Iulian Renegatul, ştiind că creştinii petrec prima săptămână a Sf. Patruzecimi în curăţenie, din care cauză această săptămână e numită curată, a hotărât, să-i spurce anume atunci. Pentru aceasta, tainic a poruncit ca în pieţe să se vândă produse spurcate cu sânge ale jertfelor aduse idolilor. Dar, prin Pronia lui Dumnezeu, fostului arhiepiscop al Constantinopolului Evdoxie i s-a arătat în vis mucenicul Teodor şi i-a descoperit această uneltire. I-a poruncit să adune oamenii credincioşi luni dimineaţa devreme şi să le interzică să folosească produsele spurcate, iar lipsa alimentelor necesare s-o completeze cu colivă pregătită în grabă. Astfel acest scop al criminalului nu a fost atins. Iar poporul evlavios a rămas nespurcat” (Ceaslovul Mare, pag. 446). Abţinerea de la aducerea de jertfe idolilor este înscrisă în pravilele sfinţilor apostoli: „ Ci să le scriem să se ferească de întinările idolilor şi de desfrâu şi de (animale) sugrumate şi de sânge…” (Fapte 15; 20, 29).

Din păcate, în afară de cele povestite deja, poţi auzi de la „gnosticii” contemporani o mulţime de prostii-„raţionamente” – unii spun: „Voi primi buletinul de identitate cu numărul 666 şi îi voi face semnul crucii”, alţii zic: „Voi accepta pecetea pe cap, dar voi acoperi-o cu semnul crucii făcut deasupra capului” şi multe alte aberaţii asemănătoare, crezând că astfel se vor sfinţi, în timp ce aceasta este amăgire.

Se sfinţeşte numai ceea ce poate fi sfinţit. Bunăoară, apa primeşte sfinţirea şi se preface în agheasmă (apă sfinţită), iar urina nu primeşte sfinţirea. Prin urmare, diavolul-antihrist cu simbolica lui de pe paşaport, de pe mână sau de pe cap nu poate fi sfinţit nici măcar prin semnul Crucii.

Avem puterea Cinstitei Cruci, Semnului Sfânt al Dumnezeiescului har al lui Hristos, numai atunci când suntem pecetluiţi cu Sfânta Pecete a Botezului, când ne lepădăm de satana, ne împreunăm cu Hristos şi primim Pecetea Sfântă: „Pecetea darului Duhului Sfânt”. Să ne dăruiască Hristos bună cugetare. Amin.

Sfântul Munte. Chilia Panaguda a Mănăstirii Cutlumuş. Prima sâmbătă a Postului. Anul 1987.

Cu multă durere şi dragoste întru Hristos, monahul Paisie.

LA SFÂRŞITUL VEACURILOR

Un capitol din cartea ieromonahului Hristodul „Stareţul Paisie”. Sf. Munte, 1994”

„Cu multă viclenie s-a introdus acest sistem economic pentru a le întinde o cursă creştinilor.

La noi aceasta se întâmplă cu mare întârziere, iar în America numele „fiarei” se imprimă deja cu ajutorul laserului pe frunte şi pe mână. În anul 1982, cu această pecete au fost marcaţi trei mii deamericani şi unii o acceptă desigur, ca pe o mare onoare.Stareţul mi-a adus un card bancar chinez şi unul european pe care cu cifre era scris numărul 666. Amai adus nişte broşurele publicitare ale diferitelor bănci din Australia, care popularizează noul sistemeconomic şi dă asigurări în ce priveşte securitatea oferită fiecărui „pecetluit” (pe frunte şi pe mâna dreaptă).

Mi-a arătat şi cartea V. S. Relfe din S.U.A. „Noul sistem monetar 666” şi, cu tristeţe, a confirmat: „Atât de clar se descoperă aici taina despre care ne-a vestit Sfântul Ioan Teologul în Apocalipsă şi mă doare faptul că foarte mulţi, chiar preoţi şi episcopi, nu opun nici o rezistenţă duhovnicească, ci tratează aceasta lumeşte. Ei conving poporul să nu acorde nici o importanţă acestor buletine de identitate, să nu le fie scârbă să le ia, şi, în general, justifică ceea ce nu poate fi justificat. Aceasta însă nu e corect. Ei liniştesc oamenii, pentru ca aceştia, odată, să nimerească într-o situaţie din care nu va mai exista ieşire. Dar, fără îndoială, astfel de oameni vor răspunde pentru aceasta din plin.

Mulţi, cunoscând dezacordul meu în ce priveşte introducerea sistemului acestor buletine de identitate, au spus: „Ei, mai ştii ce spune Paisie. Este părerea unui monah şi nu a Bisericii”. Aceasta însă, nu e corect. Eu nu exprim părerea mea personală, ci cu smerenie le descopăr celor care mă roagă opiniaBisericii, care este Evanghelia şi Cuvântul lui Hristos. Sunt de acord că nimeni – nici Paisie, niciduhovnicul, nici episcopul, nici patriarhul – nu trebuie să aibă o părere proprie pe care s-o impunăpoporului lui Dumnezeu, ci trebuie să–şi supună opinia personală voii lui Dumnezeu, Care ni se facecunoscută prin intermediul Evangheliei.

A venit aici odată un preot care a auzit despre aceea că eu întotdeauna chem spre o atitudine atentă faţă de buletine şi faţă de tot ce ţine de antihrist, al cărui sistem au început metodic să-l pună în funcţie, şi mi-a spus:

– Părinte, oare nu ar fi mai bine, în loc să vă ocupaţi permanent de antihrist şi să vorbiţi despre el, să fiţi ocupat de Hristos şi să aveţi folos din aceasta? (Din cărţile despre p. Paisie se vede că stareţul nici pedeparte nu vorbeşte numai despre antihrist şi chiar destul de mult despre Hristos).

Atunci i-am zis:

– Când unei bătrâne de nouăzeci de ani i se vorbeşte despre nunţi, cumătrii şi sărbători, ea îşi aminteşte cei mai frumoşi ani ai săi şi se bucură. Şi atunci, pe neprins de veste, vine la ea moartea şi o găseşte nepregătită, având în minte nunţi, sărbători şi o bucurie înşelătoare. Dar când la ea vin şi îi spun că cutare, de 80 de ani, a răposat, sau că duminică va fi praznicul cutărei, sau că cutare e bolnav de cancer şi îşi trăieşte ultimile zilişoare, atunci bătrânica începe să se gândească: „Trebuie să mă pregătesc şi eu, căci alţii, chiar mai tineri, au plecat deja în lumea cealaltă”. Astfel, ea începe să se pregătească duhovniceşte, să se mărturisească ş.a.m.d. şi, moartea, când vine, o găseşte gata, neocupată de nici un fel de iluzii. Acelaşi lucru, i-am spus preotului, se întâmplă şi în cele duhovniceşti. Noi trebuie să luminăm credincioşii şi săintroducem în sufletele lor neliniştea necesară, care îi va impune să fie gata. Dar, totodată, nu trebuiesă facem panică, deoarece într-o situaţie dificilă se vor pomeni nu creştinii credincioşi, ci acei care vor deveni pradă diavolului. De aceea şi în Apocalipsă scrie că, deşi dificultăţile vor fi create pentru noi, toate rănile le vor primi alţii şi lor le va fi mai greu, pentru că ei vor fi în vrajbă cu Însuşi Dumnezeu. Dar cu toate că despre noile buleteine de identitate se vorbeşte mult, şi fiecare în felul lui, nu vă grăbiţi să luaţi o decizie: să vedem ce va spune Biserica. Biserica trebuie să aibă o poziţie clară, pentru ca credincioşii să ştie cum să procedeze. Ulterior Biserica va trebui să aplice canoane celor care de nevoie vor primi aceste buletine de idenitate, ca ei să–şi dea seama, că primirea lor e un păcat*. Căci Buletinul, pornind de la esenţa cuvântului, se identifică întru totul cu omul. (În greacă cuvintele buletinşi identificare au aceeaşi rădăcină).

*Biserica Elenă este împotriva acestui sistem.

Astăzi logica „deştepţilor” converteşte oamenii. Oamenii, prin îndrăgirea înlesnirilor, s-au făcut dependenţi pe ei înşişi. Ştiind, că trei de şase (în sistemul bară-cod UPC – Universal Producte Code) este semnul diavolului, ei, totuşi, acceptă să semneze astfel producţia lor (în cartea „Stareţul Paisie” e tradus: „Ei sunt de acord să–şi pună semnăturile”). Aceasta e o semnătură. Altceva e când cineva nu ştie că are semnul diavolului (de exemplu, pe cartela bancară): deoarece nu ştie, el nici nu răspunde pentru aceasta. Dar dacă ştie, atunci răspunde pentru aceasta din plin! Piaţa Comună europeană nu va fi puternică, pentru că e constituită din popoare cu tradiţii diferite.

– Părinte se zvoneşte că la Ierusalim a apărut cineva care spune că este proorocul Ilie. Cum comentaţi aceasta?

– Niciodată să nu vă grăbiţi, căci, dacă veţi spune că este el, atunci alţii vă vor condamna, zicând că aceasta e o minciună. Atunci când vedeţi ceva răsărit în ghiveci, niciodată să nu spuneţi din timp ce este –poate fi busuioc mirositor sau, de exemplu, urzică. Îngăduiţi un pic şi, peste puţin timp, când planta vacreşte, fiecare va putea să vadă despre ce este vorba.

În timpul Postului Mare din 1987 am venit la stareţ cu o întrebare personală şi el mi-a spus. „Am scris câte ceva despre buletinele de identitate electronice. Dispui de puţin timp ca să vezi aceasta?”

Deoarece i-am spus că dispun de timp şi mă interesează, el mi-a arătat cele scrise şi destul de mult am discutat acest subiect:

– Pe timpurile antihristului, când el va vorbi lumii, dacă vreun creştin, în acea clipă, va săvârşi rugăciunea adevărată, antihristul, simţind rugăciunea se va cutremura, deoarece creştinii au o putere mare.

– Părinte, se spune, că pe timpurile antihristului creştinii nu îşi vor putea cumpăra hrană şi vor flămânzi.

– Eh, creştinii vor trăi cu puţini pesmeţi şi măsline. Vor suferi numai cei care s-au deprins să aibă la masă câte zece soiuri de caşcaval, de la „Rockford” la cel „de Olanda”. Acum permanent se vorbeşte despre statisticile diverşilor savanţi conform căror o treime de păduri a fost nimicită de incendii, sunt poluate o treime din ape, o treime de oameni în anii apropiaţi se vor îmbolnăvi de cancer. Lecturile noastre mai multse aseamănă cu lectura tâlcuirii Apocalipsei.

– Părinte, acum, în legătură cu avaria de la Cernobâl, se spune că totul este poluat. Ce să facem?

– Dacă ar fi fost poluată numai o parte, am fi zis că trebuie să evităm ceea ce este poluat. Dar acum, când poluarea radioactivă este peste tot, însemnaţi cu semnul crucii şi mâncaţi totul. Nu vi se va întâmla nimic, astfel fac şi eu.

Atunci când guvernul a „suspendat” problema buletinelor de identitate electronice şi despre aceasta nu se mai vorbea, nu vorbea nici satreţul. Dar unii continuau să vorbească şi să scrie împotriva proiectului de lege şi a guvernului. Oamenii veneau la stareţ şi îl întrebau:

–Părinte, de ce aţi încetat lupta şi nu spuneţi nimic?

Stareţul răspundea:

– Când se opresc ei, trebuie să ne oprim şi noi, altfel vor spune: „Vedeţi, nu sunt în toate minţile. Cu toate că problema nu este actuală, ei strigă şi fac probleme”. De aceasta, când se opresc ei, trebuie să ne oprim şi noi şi când vor începe ei, vom începe şi noi. Un câine bun, pe care stăpânul l-a pus de pază, latră văzând apropierea hoţului. Dar când hoţul fuge, câinele amuţeşte, iar dacă latră în continuare, atunci la el ceva nu e în regulă.

Dar iată un exemplu din volumul „Vasul ales”, care ne încredinţează de faptul că Dumnezeu este ajutorul nostru Atotputernic în lupta cu noul sistem de control şi că trebuie să luptămcu acest sistem în faza iniţială a implementării lui.

CARTELELE ELECTRONICE DE CONTROL ŞI ÎNCREDEREA ABSOLUTĂ ÎN DUMNEZEU

Problema buletinelor de identitate electronice, a cartelelor de credit şi a diferitelor cartele simple de deservire a stârnit în ultimul timp multe discuţii. Opiniile s-au divizat: unii spun că aceste cartele sunt inofensive, iar alţii – că ele fac parte din planul celui care atentează asupra omenirii; unii, iarăşi, declară că da, ei cunosc scopul pentru care se pun în circulaţie aceste cartele, dar noi nu vom fi afectaţi, dacă le vom face semnul crucii, pentru că nu ni se cere să ne dezicem de Hristos. Într-un cuvânt, au fost multe păreri, fapt ce a tulburat şi a despărţit fraţii. Ei erau stăpâniţi de o atmosferă apăsătoare şi fiecare susţinea opinia sa, considerându-i pe ceilalţi aflaţi în rătăcire.

Stareţul, clarificând situaţia şi dorind să ne ajute, ne-a explicat detaliat ce se întâmplă şi care este adevărul. Aici vom povesti un singur caz, întâmplat unui domn evlavios, angajat al unui minister din Athena, tată a trei copii.

Unul dintre miniştrii guvernului a hotărât să instaleze la intrarea în minister aparate electronice de verificare a funcţionarilor cu ajutorul cartelelor electronice simple, care nu aveau nici bandă magnetică, nici sistem bară-cod sau UPC. Atunci 1300 de lucrători ai ministerului au fost puşi în faţa problemei: să accepte acest sistem ori nu?

Majoritatea covârşitoare a angajaţilor au convenit să se opună şi să nu accepte introducerea controlului electronic, deoarece astfel se încălca libertatea omului, dar cel mai important era că pe ei îi mustra conştiinţa la gândul că acest sistem serveşte planurilor oculte ale unor oameni, care sunt îndreptaţi împotriva Bisericii noastre. Aşadar, ei şi-au declarat dezacordul, iar ministrul care a iniţiat procurarea acestor aparate de control electronic, ameninţând cu concedierea, a început să impună funcţionarii săaccepte noul sistem electronic pentru care a cheltuit multe milioane.

Astfel fiind constrânşi, angajaţii au cedat şi au acceptat să ia cartele. Însă doi angajaţi evlavioşi ai ministerului aveau mustrări de conştiinţă şi nu au căzut de acord, cu toate ameninţările ministrului şi ale altor conducători ai ministerului. Li s-a dat un termen cu condiţia că dacă până la expirarea acestuia nu se vor conforma cu decizia ministrului, atunci vor fi concediaţi. Fraţii evlavioşi s-au adresat după sfat Bisericii şi preoţilor. Dar şi acolo nu au primit un răspuns limpede.

Un iereu i-a spus unuia dintre ei:

– Eh, sărmane, ia cartela, nu se va întâmpla nimic. Ai patru copii. N-ai încotro.

Altul spunea altceva şi, în consecinţă, acest domn nu era în stare să ia o decizie.

Astfel a hotărât să viziteze Muntele Sfânt şi să ceară un sfat de la stareţul Paisie. I-a povestit subiectul şi i-a arătat cartela. Stareţul a luat-o în mâini şi, după ce a examinat-o atent, a explicat:

– Această cartelă e simplă. Nu are nici strat magnetic, nici vreun cod al sistemelor bară-cod sau UPC, de aceea nu te întrista; dar e bine că nu vă conformaţi cu acest sistem, pentru că în spatele lui se ascunde un alt plan, mai mare…

Voi ambii, a continuat Stareţul, sunteţi de laudă că nu vă lăsaţi înfrânţi: şi să nu cedaţi până la capăt!

Atunci domnul i-a spus:

– Părinte, ministrul mă ameninţă cu concedierea în câteva zile, dacă nu voi accepta.

Iar Stareţul:

– Fă ceea ce, după cum vezi, îl linişteşte pe Hristos, iar ministrul, dacă va continua să insiste, nu va reuşi să–şi îndeplinească nici ameninţarea, nici planul său de antihrist. Domnul a plecat de pe Muntele Sfânt, predându-se lui Dumnezeu şi sfintelor rugăciuni ale Stareţului. De la minister i-a venit citaţie,care îl invita să vină în ziua indicată, împreună cu colegul, pentru răspuns. Dar, până a expira acest termen,guvernul a căzut şi ministrul a plecat. Următorul ministru a strâns toate automatele electronice, deoarece considera că sunt mijloace de lezare a drepturilor omului, şi le-a pus în subsolul ministerului, unde stau până azi.

Reproducem câteva pagini din cartea ieromonahului Hristodul „Vasul ales”, dedicată acestui subiect.

Răspunsul adresat domnului L. referitor la buletinele electronice: „Acesta este numărul

antihristului, în nici un fel nu trebuie să acceptăm buletinele de identitate electronice. În afară de aceasta, nu se poate de luat cartele de credit, pentru că banda magnetică de culoare neagră de pe ele ascunde codul şi sistemul de bare cu 666. Dar acestea nu se văd cu ochiul liber. Pot fi citite numai de computer. Fii atent şi nu te lua după ceea ce spune unul sau altul, deoarece fiecare e liber să spună ceea ce vrea, dar trebuie să ne supunem numai voii lui Dumnezeu şi celor spuse de El în Scriptură. Îţiaduc un exemplu, ca să înţelegi cât de atenţi trebuie să fim:

Ce îi spune preotul copilului pentru ca acesta să devină creştin? „Te lepezi de satana?” Pruncul nu

spune nici „da”, nici „nu”, doar plânge. Atunci, preotul ce face? Îl cufundă în apă şi, la citirea sfintelor rugăciuni, pogoară Sfântul Duh şi, cu toate că pruncul nu ştie aceasta, în el deja se aşază Sfântul Duh şi devine creştin, întotdeauna având cu el Harul lui Dumnezeu. Acum, dacă cineva nu este îndestul de atent,când primeşte pecetea, chiar şi în neştire, de la el pleacă Harul lui Dumnezeu şi în locul lui intrăenergia demonică. Şi de neştirea, care l-a făcut să primească pecetea este vinovat el însuşi, fiindcă nus-a îngrijit să afle, în timp ce Proorocii, Apostolii şi Domnul nostru ne-au înştiinţat despre toateacestea. Ce va zice El, când îi vom spune că n-am ştiut?