sf-varsanufie-optinaUneori, atunci când am vizitatori, nu ca acum jumătate şi jumătate, ci numai bărbati, care trăiesc mare parte cu mintea (femeile trăiesc mai mult cu inima şi sentimentul), îi aud adeseori plângându-se că trăim într-o epocă grea, că azi are libertate completă orice fel de învătătură ateistă şi erezie, că Biserica s-a făcut tinta atacurilor multor duşmani. Şi

că începe să stăpânească frica ca nu cumva aceste valuri sălbatice ale necreditei şi ale eresurilor s-o înece. Eu însă le spun: – Nu vă neliniştiti. Nu vă temeti pentru Biserică. Ea nu se va pierde. „Portile iadului n-o vor birui”. Ea va rezista până la a doua Venire. Nu purtati grijă pentru Biserică, ci trebuie să vă temeti mai degrabă pentru voi înşivă. Pentru ce epoca noastră este foarte grea? Ce anume o face să fie grea? Iată ce: faptul că azi este foarte uşor ca cineva să apostazieze de la Hristos. Iar când se întâmplă aşa ceva – a venit pierzarea. Toti cei ce urmează lui Hristos, cuvioşii Lui, vor împărtăşi împreună cu El. Dar cunoaştem şi alti oameni, care s-au îngrijit să urmeze şi să imite nu pe Hristos, ci pe satana. Cu sigurantă cunoaşte şi astfel de predicatori şi învătători. Dacă nu şi lucrările lor, cel putin numele lor: Nietzsche, Renan şi altii. Ce au făcut? Au răsturnat principiile morale.Care va fi partea lor când ei au făcut tot ce au putut ca să semene diavolului în orice cruzime şi în orice murdărie? După moartea lor, ce altceva i-a putut aştepta decât căderea în stăpânirea aceluia? Un proverb rusesc spune: „Fă-te cu silă frate fratelui tău”.

Citeşte şi:  Printre noi se instaurează, încetul cu încetul, un duh perfid care răstoarnă valorile şi perverteşte limbajul

Cei ce se silesc a-I plăcea lui Hristos, vor împărtăşi cu El. „Fă-te cu sila frate fratelui tău”. Azi este foarte uşor să cazi de la Hristos şi să ajungi în ghearele stăpânitorului întunericului. Mergi pe stradă şi într-o vitrină vezi expusă o carte, care se pare că vorbeşte despre dumnezeirea lui Hristos. Atunci gândul îti spune: „Hai, cumpăr-o şi citeşte-o!”. E bine ca omul să nu dea importantă unui astfel de gând, ci să cugete: „Cine mi-a adus acest gând?”. Cine altul decât diavolul, de vreme ce cartea are ca scop să defaime învătătura Bisericii? Un altul a mers, a cumpărat-o, a citit-o şi a trecut de partea cealaltă; s-a lepădat de Hristos.Unde este începutul căderii? În gândul viclean. Oare Tolstoi nu s-a pierdut din pricina gândurilor viclene? Altfel ar fi putut şi el să fie sfânt. Nu trebuie să deznădăjduim niciodată.

Citeşte şi:  Sfantul Paisie Aghioritul: Sfinţii se vor sfinţi mai mult şi spurcaţii se vor spurca şi mai rău

Să nu uităm că şi în cele mai înfricoşătoare căderi se ascunde mila cea nesfârşită a lui Dumnezeu. Într-un chip de neînteles şi de nepătruns nouă Domnul „ne zideşte”. Chiar şi pierderea părintilor duhovniceşti este, în planurile sfinte ale lui Dumnezeu, pentru mântuirea noastră. Crede-mă! Odată a venit la mine (la mărturisire) un schimonah şi mi-a spus: Părinte, am ajuns la deznădejde. Nu văd în mine nici o schimbare spre mai bine. Şi am mai luat pe deasupra şi marea schimă îngerească. Şi ştiu că Domnul va cerceta ce de-amănuntul care a fost cu adevărat monah şi care a fost numai un purtător de schimă. Cum să mă îndrept? Cum să mor păcatului? Îmi simt toată slăbiciunea.

Citeşte şi:  Părintele Arsenie Papacioc: ”Aţi auzit de iad, dar nu-l cunoaşteţi. Moartea nu vine să-i faci o cafea!”

– Ai dreptate, i-am spus. Am dat „faliment” cu totul. Dacă Domnul ne va judeca după lucrurile noastre, ne vom pierde în vecii vecilor, deoarece nu avem nimic să-I aducem.

– Mai este oare vreo nădejde de mântuire?

– Sigur că este. Rosteşte cât poti de des rugăciunea şi le lasă pe toate în mâinile lui

Dumnezeu.

– Dar care este folosul rugăciunii, dacă nu participă la ea şi mintea şi inima?

– Un folos uriaş. Se ştie că rugăciunea are mai multe trepte. De la rostirea simplă a cuvintelor rugăciunii până la rugăciunea făcătoare de minuni. Şi chiar de ne-am afla pe treapta cea mai de jos a rugăciunii, dar şi atunci ea ne este foarte folositoare şi mântuitoare. Uneltirile vrăjmaşului nostru se depărtează de la omul care rosteşte rugăciunea. Iar unul ca acesta cu sigurantă se va mântui.

– Am înviat, a strigat schimonahul. De acum înainte nu voi mai cădea în trândăvie şi în deznădejde.