Cu înfrânare să ne sârguim toți a ne smeri trupul, trecând dumnezeiasca măsură a postului celui fără prihană. Și cu rugăciuni și cu lacrimi să căutăm pe Domnul, Cel ce ne mântuiește pe noi, și uitare răutății desăvârșit să facem, strigând: Greșit-am Ție, mântuiește-ne ca odinioară pe niniviteni, Hristoase Împărate, și ne fă părtași împărăției cerești, mult-Îndurate.

Spicuire din textele sfinte pe care le găsim în cartea de cult numită TRIOD, la ziua de Joi în săptămâna Lăsatului Sec De Brânză

 Mă deznădăjduiesc, aducându-mi aminte de lucrările mele, Doamne, cele vrednice de toată pedeapsa; că iată neuitându-mă la cinstitele Tale porunci, Mântuitorule, rău mi-am cheltuit viața mea. Pentru aceasta, curățindu-mă cu ploile pocăinței, Te rog, luminează-mă prin post și prin rugăciuni, ca un Îndurat, și nu Te scârbi de mine, Făcătorule de bine al tuturor și preabunule.

 Veniți credincioșilor cu dragoste, având ca o pavăză arma cea tare a postului, să întoarcem înapoi toată uneltirea înșelăciunii vrăjmașului; să nu ne îndulcim cu plăcerile poftelor, ca să nu ne temem de focul ispitelor; prin care post Hristos, Iubitorul de oameni, cu răsplata răbdării ne va încununa pe noi. Pentru aceasta, cu îndrăzneală rugându-ne,cădem înaintea Lui strigând și cerând sufletelor noastre pace și mare milă.

 Cei ce am fost scoși din rai pentru mâncarea cea amară, oarecând, acum prin oprirea poftelor să ne silim a intra iarăși, strigând Dumnezeului nostru: Cel ce Ți-ai întins pe Cruce palmele, oțet bând și fiere gustând, și Cel ce ai răbdat durerile piroanelor, scoțând toate desfătările cele prea amare din sufletele noastre, pentru milostivirea îndurărilor, mântuiește pe robii Tăi.

Postind, fraților, trupește, să postim și duhovnicește. Să dezlegăm toată legătura nedreptății. Să rupem încurcăturile tocmelilor celor silnice. Tot înscrisul nedrept să-l desfacem. Să dăm flămânzilor pâine și pe săracii cei fără de case să-i aducem în casele noastre; ca să luăm de la Hristos Dumnezeu mare milă.

 Pe mine cel întunecat de înșelăciunile protivnicului, luminează-mă, Hristoase al meu, Cel ce ai întunecat oarecând soarele răstignindu-Te pe Cruce, și ai strălucit cu adevărat credincioșilor lumina cea adevărată a iertării. Ca umblând întru lumina poruncilor Tale, să ajung curat la lumina cea mântuitoare a Învierii Tale.

Pe lemn, Mântuiorule, spânzurându-Te ca o viță, ai adăpat lumea, Hristoase, cu vinul nestricăciunii. Pentru aceasta strig: Adăpându-mă cu mustul umilinței celei adevărate pe mine, cel întunecat pururea cu beția păcatelor, întărește-mă acum a posti de la plăceri, Mântuitorule, ca un bun și de oameni iubitor.

 Veniți, credincioșilor, să lucrăm la lumină lucrurile lui Dumnezeu; să umblăm cu chip smerit ca ziua. Tot scrisul nedrept al aproapelui să-l lepădăm de la noi, nepunându-i împiedicare spre sminteală. Să lăsăm desfătarea trupescă, să sporim darurile sufletului, să dăm celor lipsiți pâine și să ne apropiem către Hristos cu pocăință, strigând: Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi.