Adrian Papahagi cu o postare excelentă despre „studiile de gen”:

„În înțelegerea mea, “studiile de gen” sunt ideologie. Ideologia, simplu spus, e un sistem de idei care caută să determine acțiuni sau efecte sociale, politice sau de altă natură. “Studiile de gen” își propun explicit să genereze “egalitate de gen”, deci să modeleze realul după ideea că există mai multe constructe personale sau colective, numite “genuri”, dintre care unele sunt oprimate, marginalizate, neauzite, nerecunoscute, discriminate etc., și că trebuie să li se facă dreptate. Sigur, e legitim să propui această teorie, așa cum e legitim să susții teoria că există doar două sexe, sau că nu orice diferență între ele este “discriminare”.

Scopul acestor “studii universitare” nu este să asiste studenții în libera căutare a adevărului, fiindcă ideologia nu caută un adevăr, ca știința, ci l-a formulat încă din premise. Nu e posibil, de pildă, ca la capătul unui curs de “gender studies” să descoperi că “patriarhatul” a asigurat progresul demografic, economic și intelectual al lumii euro-atlantice, sau că de fapt nu există decât două sexe și deviații clinice de la normă, așa cum e posibil să descoperi într-un curs de anatomie sau de psihiatrie.

Citeşte şi:  Georgia: Proiect de lege care va stopa propaganda LGBT și va „proteja valorile familiei și minorii”

Pornind cu preconcepții teoretice, având o grilă de lectură ideologică, și vizând în ultimă instanță idealuri politice (“emancipare”, “egalitate”, “progres” etc.), studiile zise “de gen” sunt așadar îndoctrinare și propagandă, nu știință, chiar dacă și-au creat reviste, conferințe, curricula și toate celelalte forme academice specifice științelor.

Au loc teoriile despre “genuri” în universități? Da, studiate critic, precum alte ideologii sau teorii, în cadrul unui curriculum de filozofie politică sau de altă natură. Nu, ca ideologie care se propagă sub haina științei în toate facultățile umaniste. Studiul critic înseamnă că teoriile despre “genuri” nu sunt prin definiție bune și dezirabile, ci failibile. Critica lor este la fel de legitimă epistemologic precum este articularea lor. De asemenea, este legitim să contești răspândirea necritică a unei ideologii în învățământ.

Citeşte şi:  Ce este azi opțional – MÂINE devine OBLIGATORIU: o elevă a fost suspendată de la cursuri pentru că nu a acceptat să poarte cip

Vă rog să notați că nu doresc, și nici nu pot, să interzic nimic: îmi exprim doar o poziție, pe care o argumentez logic, și care este la rândul ei failibilă și supusă dezbaterii. În lectura mea, care are tot dreptul să existe și să fie exprimată, studiile zise “de gen” sunt de fapt o specializare a schemei marxiste, care teoretizează lupta pentru putere a unei categorii oprimate/subreprezentate politic, cultural sau economic.

Așa cum marxismul a avut, declarativ, scopul de “eliberare” a unei categorii de oameni, dar a condus la dezastre totalitare pe care nu cred că e nevoie să le mai explic, putem întreține, măcar ca ipoteză de lucru, scepticismul cu privire la efectele diseminării necritice a ideologiei despre “genuri”, asortată cu mișcarea aferentă de “eliberare”, și avem dreptul să ne temem că impunerea oricărei teorii ca ideologie dominantă, a cărei contestare îl compromite pe contestatar, este totalitară.

În viziunea mea, menirea universității rezidă în dezvoltarea capacității analitice, a facultăților critice, a discernământului, și în multiplicarea interogațiilor, nu în propagarea necritică a unei ideologii, indiferent cât de radios se drapează aceasta în haina binelui, dreptății și egalității.

Citeşte şi:  S-a pus limită la banii cash. Anunț pentru cei care retrag numerar la bancomat. Banca te obligă

În fine, studiile zise “de gen” și alte produse marxiste “eliberatoare” au proliferat în universitățile americane și europene începând din anii 1970. După o jumătate de secol, oricine cunoaște universitățile americane se poate întreba dacă, pe lângă reputata și bine finanțata lor excelență academică, acestea au menținut un climat academic senin, sau au importat o ideologie (radicală, după mine), impunând-o ca unică gândire acceptabilă și permițând radicalisme de tot soiul, care terorizează studenții și profesorii, decid ce poate fi spus și ce nu, și întrețin un climat de isterie permanentă.

PS: Cei care nu au idee foarte clară despre ce înseamnă “gender studies”, pot parcurge în zece minute această listă de lecturi oferită de platforma academică JSTOR; mulți vor observa orientarea ideologică, activistă/militantă a fiecărui titlu recenzat.

https://daily.jstor.org/reading-list-gender-studies/”

Autor: Adrian Papahagi, https://www.facebook.com/papahagi/posts/595211791109749