Cu cât o persoană se uită mai mult la televizor în timpul copilăriei, cu atât e mai probabil ca aceasta să devină un sociopat ca adult, relevă un studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea din Otago din Noua Zeelandă și publicat în revista “Pediatrics”, scrie site-ul stuff.co.nz.
Acest studiu a exclus posibilitatea ca tendințele antisociale preexistente ale copiilor să-i determine pe aceştia să se uite mai mult la televizor. Din contra, s-a descoperit că e taman invers: cu cât un copil se uită mai des la un televizor de mic, cu atât are tendinţa de a dezvolta ulterior comportamente antisociale. În plus, copiii care privesc mai mult la comportamentele violente de la televizor, sunt mai susceptibili de a avea un comportament violent mai târziu în viață.
Cercetătorii au urmărit aproximativ 1.000 de copii care au fost născuţi în 1972 sau 1973, în orașul Dunedin, Noua Zeelandă. Începând de la vârsta de cinci ani, copiii au fost intervievați, timp de 2 ani, cu privire la emisiuni şi la cât de des se uită la televizor. Cercetătorii au observat că, cu cât o persoană a stat mai mult în faţa televizorului în timpul copilăriei, cu atât în viaţa de adult va avea un comportament agresiv, violent, tendinţe antisociale, tulburări de personalitate, emoții predominant negative. Adică, într-un cuvânt de a manifesta sociopatia, adică o tulburare de comportament, o afecţiune caracterizată prin incapacitatea de a empatiza cu ceilalţi şi care este puternic asociată cu comportamente antisociale și criminale, inclusiv cu furtul, distrugerea de proprietate și violența.
Cercetătorii au mai aflat că dintre toţi factorii care contribuie la un comportament violent (statutul socio-economic, un mediu violent în timpul copilăriei etc.), niciunul nu are atât de mare importanţă ca privitul intensiv la televizor în timpul copilăriei, în special privitul de filme şi alte emisiuni violente. Deși motivele pentru care vizionarea televizorului ar putea contribui la tulburările antisociale de comportament rămân neclare, cercetătorii spun că un lucru este clar: reducerea uitatului la televizor din timpul copilăriei este un lucru benefic.
