Tu privești suferința numai dinspre pământ. Dar, mută-te cu gândul la cealaltă viață. Treci de partea Judecății. Privește focul cel veșnic, pregătit pentru păcatele noastre. Și de acolo privește-ți suferința.

Suferințele și necazurile personale – o cheie care deschide ușa în Împărăția Cerească

Suferințele și necazurile personale – o cheie care deschide ușa în Împărăția Cerească

Dacă acolo vei fi osândit, câte necazuri nu ți-ai dori să fi suportat aici, numai ca să nu fi căzut sub acea osândire? Spune-ți în sinea ta: „După păcatele mele îmi sunt trimise aceste lovituri” și mulțumește-I Domnului că bunătatea Lui te îndrumă spre pocăință.

Citeşte şi:  Sf Efrem Sirul - Despre Rugaciune si Trezvie

Apoi, în loc să te mai întristezi fără rost, află care-ți este păcatul, pocăiește-te și nu mai păcătui. Când vei cugeta astfel, vei spune desigur: „Încă este puțin ceea ce am primit! Căci, după păcatele mele, mult mai rău merit”.

Așadar, indiferent de porți soarta amară a tuturor, ori suferințele și necazurile personale, rabdă-le cu inima împăcată, primindu-le cu recunoștință din mâinile Domnului, ca pe un leac împotriva păcatelor, ori ca pe o cheie care deschide ușa în Împărăția Cerească.

Citeşte şi:  Rabdă cu seninătate și primește necazurile cu recunoștință din mâna Domnului, ca pe o doctorie care vindecă de păcate

Nu cârti, nu invidia pe altul, nici nu te lăsa pradă tânguirii zadarnice.

Sfântul Teofan Zăvorâtul, Viața lăuntrică, Editura Sophia, București, 2000, pp. 98-99