Cel care dorește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea lui și să-Mi urmeze Mie (Matei 16, 24 ).

Viața noastră seamănă cu o Golgota, pe care fiecare dintre noi, purtându-și crucea sa, o urcă în fiecare zi. Sunt cruci mici, mari, de lemn, de piatră, de fier, pline cu spini. Sunt cruci ale durerii, ale bolii, ale suferinței, ale sărăciei, ale nedreptății și altele.

Citeşte şi:  Nu sta pe gânduri, ci doar dă-I Domnului inima ta, iar El va face din ea templu al Său

Toți sfinții și drepții au trăit prin iubirea lui Hristos o viață plină de suferință, imitând pe Începătorul credinței noastre și desăvârșitorul ei, Domnul Iisus Hristos.

Niciodată viața nu este în mod întâmplător plină de suferință. Și aceasta pentru că, așa cum curentul răului nu este întotdeauna lin, astfel și viața oricărui om este uneori cu suferințe și dureri, iar alteori cu bucurii.

Citeşte şi:  Sa facem milostenii mai ales cu cei saraci

Suferințele trupului și toate cele care ne încearcă sufletește sunt date ca să se oprească răul și păcatul. Prin acestea, Dumnezeu încearcă să rupă rădăcina și cauza răului, în același fel în care un doctor, prin operații complicate și urmate de perioade de recuperare lungi și dureroase, încearcă să învingă boala.

 

Citeşte şi:  Nevoia și puterea umilinței - Sf. Ioan Gură de Aur

Cuvânt al Sfântului Vasile cel Mare