Se spune că în fiecare secundă moare cineva în lume. În fiecare secundă, undeva, un suflet, desfăcându-se de trup, suie acolo unde i s-a rânduit să primească hotărârea lui Dumnezeu cu privire la el. Secunda este o fracțiune de timp foarte măruntă.

sufletul dupa moarte

Sufletele ce pleacă nu suie singure: întotdeauna le călăuzesc îngerii lui Dumnezeu, și întotdeauna încearcă să le taie calea dracii

Dacă nu ne-ar pune piedică trupul, am putea vedea cum apar aproape fără încetare linii luminoase ori întunecate care însemnează calea urcării sufletelor ce pleacă, la fel cum l-a văzut Antonie cel Mare pe avva Ammona suind cu îngerii. Și sufletele nu suie singure: întotdeauna le călăuzesc îngerii lui Dumnezeu, și întotdeauna încearcă să le taie calea dracii. Ce mișcare necontenită are loc din pricina aceasta în lumea nevăzută, pe toată întinderea care desparte cerul de pământ!…

Citeşte şi:  Poveste reală: A fost la furat, dar ce a văzut l-a făcut de s-a călugărit!

Fizica nu vede nimic în atmosferă, afară de aer amestecat întâmplător cu câteva alte corpuri atmosferice, în timp ce Revelația ne încredințează că există un tărâm al stăpânirii văzduhului, al duhurilor răutății care sunt sub ceruri (Efes. 2, 2; 6, 12), care nu dorm nici ziua, nici noaptea, îngrijindu-se cum să ne facă rău. Și de-a lungul întregii noastre vieți pândesc întru ascunzișuri ca să ne prindă, cum prinde fiara prada sa căzând asupra ei pe neașteptate, și după plecarea noastră de aici nu se depărtează de la noi, ci gonesc în urma noastră, doar-doar vor izbuti să smulgă cumva sufletul din mâinile îngerilor care îl păzesc.

Citeşte şi:  Există o smerenie dăunătoare inimii

De smuls nu pot să-l smulgă decât dacă au în noi ceva de-al lor, adică vreun lucru dintre cele de care ne-am lepădat la sfântul botez. Iar dacă se va afla așa un lucru, am dat de necaz: marfă interzisă. La vamă, marfa interzisă se confiscă și, în plus, primim amendă — dar dincolo, în întinderile văzduhului, nu se confiscă marfa, ci sufletul întreg, așa cum este. Și atunci ce s-ar mai bucura omul să poată da vreo răscumpărare: dar ce să dai în schimbul sufletului tău?

Ce-i de făcut, totuși? Iată ce: trebuie aruncată peste bord toată marfa interzisă mai înainte de trecerea prin vămi — iar ea se aruncă peste bord prin pocăință, prin depărtarea de păcat și prin plângerea lui. Putere are aici și rugăciunea Bisericii, care îi însoțește pe cei ce pleacă; mai puternic decât ea nu e nimic pe lume pentru sufletul creștinesc dar ca ea să arate lucrare mântuitoare asupra unuia sau altuia trebuie ca în acel unul și altul să fie ceva de care să se poată lipi, așa încât, unindu-se cu sufletul prin acel ceva, să poată apoi slobozi din suflet săgeți care să-i lovească și să-i alunge pe vrăjmașii ce năvălesc. Ce să fie acest ceva? Cel mai deplin este credința ajutată de dragoste — dar dacă nu se găsesc acestea, măcar să fie simțăminte de pocăință potrivite credinței în Domnul.

Citeşte şi:  Îndreptează calea ta aşa încât nici tu să nu calci dreptatea, nici dreptatea pe tine

Sfântul Teofan Zăvorâtul; Răspunsuri la întrebări ale intelectualilor vol.1