Comentariu apărătorul: Dumnezeu ne-a făcut după chipul său, dar pentru a ne desăvîrși trebuie să tindem și la asemănarea cu Dumnezeu după viața noastră. Ca creștini suntem chemați să fim purtători de Hristos desăvîrșindune în El, dar să nu căutăm perfecțiune în tehnologii avansate. „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Mat. 6,33)
În timpul Jocurilor Olimpice de la Londra, peste 5.000 de mostre biologice au fost prelevate de la sportivi pentru controlul anti-doping. În ultimele decenii, măsurile de precauţie s-au perfecţionat, multiplicat şi adaptat pentru a păzi toate portiţele de scăpare care ar putea aduce lauri nemeritaţi. Liniile fair-play-ului în sport sunt destul de bine trasate, şi orice abatere e dur sancţionată.
Care e însă situaţia dincolo de stadioane, acolo unde diferenţele intelectuale pot face diferenţa în cursa pentru locuri de muncă sau recunoaştere academică?
Neuroetica, ştiinţa care analizează dilemele morale create de studiul creierului uman, ia la bani mărunţi o nouă problemă.
Cercetători aflaţi de ambele părţi ale Atlanticului studiază efectele electrostimulării transcraniale directe (TDCS) asupra performanţelor creierului uman. Tehnologia, care până recent, le era de ajutor pacienţilor care suferiseră atacuri cerebrale sau aveau dificultăţi de învăţare, oferă rezultate pozitive chiar şi în cazul adulţilor sănătoşi.
Electrozi ataşaţi scalpului transmit un curent electric slab (cam 1-2 mA) timp de aproximativ 20 de minute şi modifică activitatea neuronilor, efectele prelungindu-se până la 12 luni de la „curentare”. Cercetătorii din cadrul Departamentului de Psihologie Experimentală de la Universitatea Oxford spun că acest tip de stimulare cerebrală îmbunătăţeşte abilităţile motorii, vederea, capacitatea de decizie şi rezolvare a problemelor, abilităţile matematice, lingvistice, memoria şi atenţia, în funcţia de zona cerebrală stimulată.
În acelaşi timp, la Air Force Research Laboratory de la baza americană Wright-Patterson, electrostimulările TDCS realizate pe piloţi în timpul antrenamentelor au scurtat timpul de învăţare şi precizia cu care aceştia identificau pericolele pe videosimulatoare.
Mai mult, în Albuquerque, New Mexico, oamenii de ştiinţă din cadrul Mind Research Network au vrut să vadă cum se traduce aplicarea TDCS în unde cerebrale. Astfel, în urma stimulării unui nerv senzorial al braţului, amplitudinea undei răspunsului cerebral a crescut, menţinând unda la un nivel de 2,5 ori mai mare decât cel normal pentru următoarele 50 de minute şi mărind astfel viteza de procesare a informaţiilor.
Deşi gâdiliturile electrozilor par încă doar la îndemâna laboratoarelor de cercetare, tehnologia TDCS este de fapt, una accesibilă. Unele aparate costă mai puţin de 650 de euro, iar componentele se pot cumpăra cu uşurinţă. Specialiştii de la Oxford spun că portabilitatea, preţul redus şi procedura lipsită de durere ar putea s-o facă fezabilă pentru consumatorii domestici, fără a fi un privilegiu rezervat celor cu venituri ridicate.
Reversul medaliei ar putea fi însă utilizarea prematură, nesigură, a unor dispozitive artizanale. O altă întrebare încă nerezolvată este siguranţa aplicării tehnologiei pe creierele copiilor, aflate încă în dezvoltare, o analiză a avantajelor şi dezavantajelor pe termen lung urmând să fie următorul pas vizat de cercetători.
Perspectiva unui astfel de adjuvant cerebral extern a determinat o dezbatere a urmărilor sale. Profesorul Roi Cohen Kadosh, liderul studiului de la Oxford nu vede însă TDCS ca pe o formă de dopaj, favorizând o competitie neloială în societate. „Nu este o pastilă magică. Tot trebuie să munceşti din greu, doar că rezultatele se vor îmbunătăţi, vei putea învăţa mai uşor şi vei obţine mai mult.”
Articol preluat de pe natgeo.ro
